Definiție și ce înseamnă definitivare

1. [DEX '09] DEFINITIVARE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; definitivat. – V. definitiva.

2. [MDA2] definitivare sf [At: SADOVEANU, O. XX, 518 / Pl: ~vări / E: definitiva] 1-2 Aducere la o formă definitivă Si: definitivat1 (1-2). 3 Stabilire cu precizie Si: definitivat1 (3). 4 (Pex) Conducere la un bun sfârșit Si: definitivat1 (4). 5 (Pex) Finalizare. 6 Obținere prin concurs de către cineva să rămână definitiv într-un post Si: definitivat1 (6). 7-8 (Spc) (Ordin de) numire definitivă într-un post. 9-10 (Rar) Stabilire a cuiva cu domiciliul undeva (definitiv sau) pentru multă vreme Si: definitivat1 (7-8).

3. [DEX '98] DEFINITIVARE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei; (rar) definitivat. – V. definitiva.

4. [DLRLC] DEFINITIVARE, definitivări, s. f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei. Definitivarea lucrărilor.

5. [DN] DEFINITIVARE s.f. Acțiunea de a definitiva și rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării acesteia. [< definitiva].

6. [MDN '00] DEFINITIVARE s. f. 1. acțiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării. (< definitiva)

7. [DEX '09] DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.

8. [MDA2] definitiva [At: BĂCESCU, PĂS. 398 / Pzi: ~vez / E: definitiv] 1 vt A da o formă definitivă (1). 2 vt A stabili cu precizie. 3 vt (Pex) A duce la bun sfârșit. 4-5 vtr (Pex) A (se) finaliza. 6-7 vtr A face pe cineva (sau a obține prin concurs) să rămână definitiv într-un post. 8-9 vr (Rar; d. oameni) A se stabili undeva cu domiciliul (pentru totdeauna sau) pentru multă vreme.

9. [DLRLC] DEFINITIVA, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămînă definitiv într-un post.

10. [DN] DEFINITIVA vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].

11. [MDN '00] DEFINITIVA vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)

12. [Scriban] definitivéz v. tr. Acord titlu de definitiv (maĭ ales unuĭ profesor). V. activez.

13. [DOOM 3] definitivare s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări

14. [DOOM 2] definitivare s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări

15. [DOOM 3] definitiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. definitivez, 3 definitivează; conj. prez. 1 sg. să definitivez, 3 să definitiveze

16. [DOOM 2] definitiva (a ~) vb., ind. prez. 3 definitivează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro