1. [DEX '09] DEFILARE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. – V. defila.
2. [MDA2] defilare2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lări / E: defila2] (Îvr) Deșirare a mărgelelor Si: defilat2.
3. [MDA2] defilare1 sf [At: COSTINESCU / V: dăf~, ~lir sn, ~lirung sn, dif~, difilarie / Pl: ~lări / E: defila1 cf ger Defilirung] 1-2 Trecere în pas cadențat, în coloană de marș (a unei trupe sau) a unei mulțimi prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei aniversări etc. Si: defilat1 (1-2). 3 Mers al unei persoane cu pas apăsat, grav, de marș Si: defilat1 (3). 4-5 Trecere în șir (a unor persoane sau) cortegii prin fața cuiva sau a ceva Si: defilat1 (4-5), defileu (4-5). 6 Perindare.
4. [CADE] * DEFILARE sf. 🎖️ Faptul de a defila (vorb. de trupe) (🖼 1764).
5. [DLRLC] DEFILARE, defilări, s. f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. Demonstrația s-a încheiat cu defilarea plină de forță și de prospețime a sportivilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651. ◊ Fig. Doctorul privea confuz la defilarea neîntreruptă a lanțului de cafenele, birouri și consulate. BART, E. 127.
6. [DN] DEFILARE s.f. Acțiunea de a defila și rezultatul ei. [< defila].
7. [Scriban] *defiláre f. Acțiunea de a defila: defilarea armateĭ.
8. [DEX '09] DEFILA, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o mulțime) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau reprezentanților autorităților, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări sau a unei inspecții; (despre persoane, cortegii) a trece în șir (prin fața cuiva). ♦ Fig. A se succeda. – Din fr. défiler.
9. [MDA2] dăfilare sf vz defilare
10. [MDA2] defila1 vi [At: AR (1834), 323 / Pzi: ~lez și (îvr) ~fil / E: fr défiler] 1 (D. trupe sau mulțimi) A trece în pas cadențat în coloană (de marș) prin fața comandanților sau a autorităților pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbări etc. 2 (D. persoane) A merge cu pas apăsat, grav, ca de marș. 3 (D. persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva sau a ceva). 4 A se perinda.
11. [MDA2] defila2 vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: de(s)- + fila] 1-2 (Îvr; d. mărgele) A (se) deșira.
12. [MDA2] defilir s vz defilare
13. [MDA2] defilirung sn vz defilare
14. [MDA2] difilare sf vz defilare
15. [MDA2] difilarie sf vz defilare
16. [CADE] * DEFILA (-ilez) vb. intr. 🎖️ A trece în șir, unul după altul, pe dinaintea cuiva (vorb. în spec. de trupe): trupele au defilat într’o perfectă ordine; pr. ext. sute de trăsuri defilau pe șosea [fr.].
17. [DLRLC] DEFILA, defilez, vb. I. Intranz. 1. (Despre trupe, organizații de masă etc.) A trece în coloană, în marș prin fața reprezentanților autorității (civile sau militare) pentru a da onorul (cu ocazia unei parade, a unei serbări). Au defilat cu școlile și armata, veteranii, – oștenii de la 77, răniții și rămășițele regimentelor glorioase. SADOVEANU, O. VI 477. Oamenii... au defilat în zorii zilei, prin fața căpitanului. BRĂESCU, V. A. 45. 2. (Despre persoane, cortegii) A trece în șir (prin fața cuiva). Tramvaiele se îngrămădeau imobilizate, așteptînd... să defileze [cortegiul funebru]. C. PETRESCU, C. V. 293. Profesorul... defilează prin oraș cu familia. SAHIA, N. 54. Ușile se deschiseră și unul cîte unul [deținuții] zgribuliți, galbeni... defilară printre arme și se înșirară în mijlocul curții. VLAHUȚĂ, O. A. 162. ◊ Fig. Cetatea Neamțului, Varaticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună, îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede și dispăruse după orizont. IBRĂILEANU, A. 211.
18. [DN] DEFILA vb. I. intr. (Despre coloane, convoiuri etc.) A trece în rînduri, în șir. ♦ (Despre trupe, unități militare) A trece prin fața unui comandant, a unui șef etc. pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. ♦ (Fig.) A se succeda. [< fr. défiler, lat. filum – fir].
19. [MDN '00] DEFILA vb. intr. 1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în șir. ◊ (despre trupe, unități militare) a trece prin fața unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc. 2. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere. (< fr. défiler)
20. [Șăineanu, ed. VI] defilà v. a merge unul după altul, în șir, în linie.
21. [Scriban] *defiléz v. tr. (fr. défiler, d. fil, fir). Merg unu după altu. Armata defilează, trece în șir pin aintea comandantuluĭ.
22. [DOOM 3] defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări
23. [DOOM 2] defilare s. f., g.-d. art. defilării; pl. defilări
24. [DOOM 3] defila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. defilez, 3 defilează; conj. prez. 1 sg. să defilez, 3 să defileze
25. [DOOM 2] defila (a ~) vb., ind. prez. 3 defilează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL