1. [MDA2] defige vt [At: FM (1843), 295 1/28 / V: (îvr) ~inge / Pzi: ~fig / E: lat defigere] (Ltî) 1 A hotărî. 2 A stabili. 3 A statornici.
2. [MDA2] definge vt vz defige
3. [Scriban] *defíg, -fípt, a -fíge v. tr. (lat. defigere. V. a- și în-fig, fix). Fixez, stipulez: a defige o persoană într’un comitet.
4. [DRAM 2021] defíge, defig, v.t. (arh.) 1. A stabili. 2. A statornici. 3. A fixa: „…pentru carele stațiuni se defige termenul pe 30 octombrie anul curent” (Câmpeanu, 2016: 188). – Lat. defigere (Scriban, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL