Definiție și ce înseamnă defectiv

1. [DEX '09] DEFECTIV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus.

2. [MDA2] defectiv, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. GR. 73/v / V: (îvr) ~făpt~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défectif] 1 (D. cuvinte flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale. 2 (D. cuvinte flexibile) Care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. 3 (Pgn) Incomplet. 4 (Pgn) Imperfect. 5 (Muz; d. game) Care nu cuprinde toate treptele octavei.

3. [CADE] * DEFECTIV adj. 📖 Căruia-i lipsesc unele timpuri sau moduri: verb ~ [fr.].

4. [DLRLC] DEFECTIV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Gram.; despre cuvintele flexibile) Lipsit de unele forme (timpuri, moduri, număr, persoane, cazuri), care nu se întrebuințează la toate formele de conjugare sau de declinare. «A înțesa» este un verb defectiv.

5. [DN] DEFECTIV, -Ă adj. (Despre părți de vorbire flexibile) Care nu are unele forme; nefolosit la toate formele flexionare. [Cf. lat. defectivus, fr. défectif].

6. [MDN '00] DEFECTIV, -Ă adj. (despre verbe, substantive și adjective) care nu este folosit la toate formele flexionare; (despre adverbe) care nu are (unele) grade de comparație (inclusiv pozitivul). (< fr. défectif, lat. defectivus)

7. [Șăineanu, ed. VI] defectiv a. Gram. verb căruia îi lipsesc unele timpuri, moduri, persoane.

8. [Scriban] *defectív, -ă adj. (lat. defectivus). Gram. Căruĭa-ĭ lipsesc timpurĭ, modurĭ, persoane: verb defectiv.

9. [MDA2] defăptiv, ~ă a vz defectiv

10. [DOOM 3] defectiv adj. m. (termen ~), pl. defectivi; f. defectivă (paradigmă ~), pl. defective

11. [DOOM 2] defectiv adj. m., pl. defectivi; f. defectivă, pl. defective

12. [DTL] DEFECTIV, -Ă adj. (cf. lat. defectivus, fr. défectif): în sintagmele substantiv defectiv și verb defectiv (v.).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DECOPERTA, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦ Spec. […]
1. [DEX '09] DECOPERTARE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertare s. f.] […]
1. [DEX '09] DECOPERTAT, -Ă, decopertați, -te, adj. 1. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. […]
1. [DLRLC] DECOPIA, decopiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A copia. Se vedea, pe păreți, portretul […]
1. [DLRLC] DECOPIA, decopiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A copia. Se vedea, pe păreți, portretul […]
1. [DLRLC] DECOPIA, decopiez, vb. I. Tranz. (Învechit) A copia. Se vedea, pe păreți, portretul […]
1. [DEX '09] DECOR, decoruri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte care servesc la crearea […]
1. [DEX '09] DECORA, decorez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro