1. [DEX '09] DEFECAȚIE, defecații, s. f. Evacuare a materiilor fecale din intestin. – Din fr. défécation, lat. defaecatio.
2. [MDA2] defecație sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr défécation, lat defecatio] 1-6 Defecare (1-6).
3. [DN] DEFECAȚIE s.f. Defecare. [Gen. -iei, var. defecațiune s.f. / cf. fr. défécation, lat. defaecatio].
4. [MDN '00] DEFECAȚIE s. f. defecare (2). (< fr. défécation, lat. defaecatio)
5. [MDA2] defecațiune sf vz defecație
6. [DN] DEFECAȚIUNE s.f. v. defecație.
7. [Scriban] *defecațiúne f. (lat. defaecátio, -ónis, curățare, scoaterea drojdiiĭ, d. faex, faecis, drojdie, dim. fáecula, feculă). Chim. Limpezirea uneĭ licorĭ. Med. Eliminarea materiilor fecale din corpu animalelor (dejecțiune). – Și -áție.
8. [DOOM 3] defecație (desp. -ți-e) s. f., art. defecația (desp. -ți-a), g.-d. art. defecației; pl. defecații, art. defecațiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] defecație (-ți-e) s. f., art. defecația (-ți-a), g.-d. art. defecației; pl. defecații, art. defecațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL