1. [DEX '09] DEDEȚEL s. m. v. dedițel.
2. [MDA2] dedețel sn vz dedițel
3. [MDA2] dedețel sm vz dedițel
4. [Scriban] dedețél V. dedițel.
5. [DEX '09] DEDIȚEL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dedițel-de-mare = actinie. [Var.: dedețel s. m.] – Dediță + suf. -el.
6. [MDA2] dădățăl sn vz dedițel
7. [MDA2] dădățel sn vz dedițel
8. [MDA2] dădețăl sn vz dedițel
9. [MDA2] dedițăl sn vz dedițel
10. [MDA2] dedițel sm [At: BRANDZA, PL. 26 / V: (reg) dădățăl, dădățel, dădețăl, ~dețel, ~țăl, didi~, dodoțăl / Pl: ~ei / E: dediță + -el] 1 (Bot; șîc ~-mari, ~-vineți) Plantă din familia ranunculaceelor, cu tulpina acoperită de peri lungi, albi, cu frunze adânc crestate, cu flori solitare în formă de clopot, violete, foarte mari, păroase la exterior, cu proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla vulgaris) Si: (pop) adormițele, brebenel, dediță (3), floarea-Paștelui, floarea-ursului, floarea-vântului, găgățele, iarba-vântului, sfânț, sisinei, suflețele, vânturele. 2 (Bot; șîc ~-albaștri, ~-vineți) Plantă cu tulpina acoperită de peri lungi și moi, cu frunze trifoliate, cu flori solitare, de culoare violet-închis Pulsatilla montana Si: dediță (2), degețel (15), pisicei. 3 (Bot; șîc ~de-livadă, ~eii-mieilor, ~-negri, ~-vineți) Plantă erbacee, cu tulpina păroasă, unifloră, cu frunze alungite și floare de culoare violet-deschis (Pulsatilla pratensis) Si: floarea-Paștilor, floarea-păsărilor, găinușă, sisinei, zlace. 4 (Bot; șîc ~eii-Alpilor) Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 5 (Csc) Pajiște cu dediței (1-4). 6 (Bot; șîc ~-albi, ~-sălbatici) Floarea-Paștilor (Anemona nemorosa). 7 (Bot; șîc ~-galbeni) Păștiță (Anemona ranunculoides). 8 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatici) Oiță (Anemone silvestris). 9 (Bot; îc) ~ei-galbeni (sau primăvăratici) Ruscuță primăvăratică (Adonis vernalis). 10 (Bot; lpl; șîc ~ei-de-pădure) Cocoșei (Erythronium dens-canis). 11 (Bot; îvr) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 12 (Zlg; lpl; îc) ~ei-de-mare Actinie.
11. [MDA2] didetăl sm vz dedițel
12. [MDA2] didițel sn vz dedițel
13. [MDA2] dodotăl sm vz dedițel
14. [MDA2] dodoțăl sn vz dedițel
15. [CADE] DĂDĂȚEL, DĂDEȚEL = DEDIȚEL.
16. [CADE] DĂDIȚEL = DEDIȚEL.
17. [CADE] DEDEȚEI, DEDIȚEI sm. pl., ‼ sg. DEDEȚEL, DEDIȚEL sm. 🌿 Plantă ierboasă, veninoasă, cu flori mari albastre-violacee, în formă de clopot, întrebuințată de femeile de la țară la colorat; numită și „dediță”, „adormițele”, „suflețele”, „sisinei”, „vînturele”, etc. (Anemone pulsatilla) (🖼 1763): Dediței și garofițe pîrguite ’n foc de soare (ALECS.); Foaie verde dedețel, Subt umbră de păducel (TOC.); Frunză verde dedețel, ce cauți lele pe muscel? (PĂC.) [👉 DEDIȚĂ].
18. [CADE] DIDIȚEL 👉 DEDEȚEL.
19. [DEX '98] DEDIȚEL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețel s. m.] – Dediță + suf. -el.
20. [DLRLC] DEDIȚEL, dediței, s. m. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee otrăvitoare din familia ranunculaceelor, cu frunze păroase și flori mari albastre-violete în formă de clopot; are proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla pratensis). Dediței și viorele, brebenei și toporași. ALECSANDRI, P. A. 120. Iaca, după perdelele aceste albe, dediței, viorele și lăcrămioare. NEGRUZZI, S. I 322. – Variantă: dedețel (ODOBESCU, S. III 173) s. m.
21. [Șăineanu, ed. VI] dedeței m. pl. plantă eu flori mari de colori variate (Pulsatilla). [Origină necunoscută].
22. [Scriban] dédiță (Iași) f., pl. e și dedițéi și dedețél m., pl. eĭ (vsl. dĕdŭ, moș, bunic, de unde dim. f. dĕdica, adică bunicuță, pin aluz. la pufu alb ca o chică de moșneag în prejuru florilor. V. datină). O plantă ranunculacee veninoasă cu florĭ în formă de clopot, albastre și galbene, întrebuințată de țărance la colorat (anemóne pulsatilla și alte varietăți). – Și sisineĭ (Banat, Olt.) și suflețele (Banat).
23. [DOOM 3] dedițel (floarea-Paștelui) s. m., pl. dediței, art. dedițeii
24. [DOOM 2] dedițel s. m., pl. dediței, art. dedițeii
25. [MDO] dedițel, pl. dediței
26. [IVO-III] dediței pl.
27. [DER] dedețel (dedeței), s. m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – Var. dediță, dedițel. Sl. dĕdŭ „bunic”, dĕdica „bunicuț” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greșit în legătură cu dadă „doică”. – Der. dedițiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).
28. [DE] DEDIȚÉL (< bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire dată speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze păroase, penat- sau palmat-compuse și flori mari, de culori diferite; (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii; adormițele; sisinei. 2. (ZOOL.) Dedițel-de-mare = actinie.
29. [Argou] a înghiți un dedițel expr. a se otrăvi, a se sinucide prin otrăvire.
30. [Argou] a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire
31. [Argou] dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL