1. [DEX '09] DECUBIT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
2. [MDA2] decubit sn [At: BIANU, D. S. / V: ~us / Pl: ~uri / E: fr décubit, lat decubitus] 1 (Med) Poziție a corpului întins pe plan orizontal. 2 Rană (cangrenată) care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați în pat Si: escară. 3 Regiune a corpului unde apar astfel de răni.
3. [DN] DECUBIT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
4. [MDN '00] DECUBIT s. n. poziție orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus)
5. [MDA2] decubitus sn vz decubit
6. [DN] DECUBITUS s.n. v. decubit.
7. [DOOM 3] decubit s. n.
8. [DOOM 2] decubit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL