1. [DEX '09] DECRETA, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.
2. [MDA2] decreta vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~tez și 3 (înv) ~etă / E: fr décreter] 1 A ordona printr-un decret (1). 2 A stabili printr-o decizie a unei autorități. 3 (Pex) A afirma în mod sentențios și categoric.
3. [CADE] * DECRETA (-etez) vb. tr. ⏲ A ordona, a hotărî printr’un decret; a da un decret: s’a decretat starea de asediu [fr.].
4. [DLRLC] DECRETA, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret; a hotărî, a ordona, a orîndui prin decret. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne decretează:... B. O. 1953, 1. Poporul romîn decretă... independența sa administrativă. CAMIL PETRESCU, B. 98. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios, a emite o părere categorică. Ai mei... mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Tot ce făcea era așa nesăbuit și fără de noimă, că nu se putea să nu dai dreptate obșteștii păreri care-l decretase nebun. M. I. CARAGIALE, C. 47. – Prez. ind. pers. 3 și: decretă.
5. [DN] DECRETA vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentențios ceva. [< fr. décréter].
6. [MDN '00] DECRETA vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)
7. [Șăineanu, ed. VI] decretà v. 1. a da un decret; 2. a ordona, a regula printr’un decret.
8. [Scriban] *decretéz v. tr. (fr. décréter, d. décret, decret). Decid pin decret: a decreta o vînzare.
9. [DOOM 3] decreta (a ~) (desp. de-cre-) vb., ind. prez. 1 sg. decretez, 3 decretează; conj. prez. 1 sg. să decretez, 3 să decreteze
10. [DOOM 2] decreta (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decretează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL