1. [MDN '00] DECORUM s. n. (în poezia epică și dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului. (< lat. decorum)
2. [DE] DECÓRUM (cuv. lat.) subst. Termen care indică adaptarea stilului (înalt, mediu și jos) la subiectul abordat, în concordanță cu scopul autorului. Conținutul termenului a fost preluat din „Ars poetica” lui Horațio. Este o formă canonică în literatură, în special, în poezie.
3. [DFL] Adiantum decorum Moore (syn A. Wagneri Mett.). Specie cu frunze dublu sau tripenate, pînă la 22 cm lungime și 17 cm lățime. Pe fiecare foliolă (slab-lobată sau crestată) pînă la 6 sori. Seră caldă.
4. [DFL] Asplenium decorum Kunze (syn. A. belangeri Kunze). Specie cu frunze dublu-penate, drepte, lungi pînă la 50 cm și late pînă la 8 cm, cu un mare număr de aripioare ob- long-ovate sau invers-ovate, lungi pînă la 8 cm și late de 1 cm, cu lobi mici, liniari, pînă la 15 perechi. Pețiolul și rahisul negre. Se cultivă în seră caldă; este mult apreciată pentru interioare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL