1. [DEX '09] DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.
2. [MDA2] decorator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: decora + -tor] 1-2 (Persoană) care împodobește clădiri, săli, vitrine, obiecte etc. 3-4 (Spc) (Persoană) care face decoruri pentru teatru, film, operă etc.
3. [CADE] * DECORATOR adj. și sm. Care decorează apartamente sau face decoruri de teatru: pictor ~; ~ de teatru [fr.].
4. [DEX '98] DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine etc. ♦ Persoană care face decoruri pentru teatru, film etc. – Din fr. décorateur.
5. [DLRLC] DECORATOR, -OARE, decoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare etc. În magazia de rechizite și atelierul decoratorului gazetelor de perete, corespondentul ziarului întocmește, după punctajul secretarului, rezoluția. CĂLUGĂRU, O. P. 451. ♦ Persoană care face decorurile la teatru. [Piesa] a constituit piatra de încercare a cîtorva actori, a doi regizori și a unui decorator. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 12/3. Decoratorul va trebui să sugereze că aceste trei despărțituri au și o valoare simbolică. CAMIL PETRESCU, B. 91.
6. [DN] DECORATOR, -OARE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. ♦ Persoană care face decorurile la un teatru, film etc.; scenograf. [Cf. fr. décorateur, it. decoratore].
7. [MDN '00] DECORATOR, -OARE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc. 2. cel care face decoruri pentru teatru, film, televiziune. II. s. n. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.) (< fr. décorateur)
8. [Șăineanu, ed. VI] decorator m. cel ce face decoruri.
9. [Scriban] *decoratór, -oáre s. (d. decorez, fr. décorateur). Care face decorurĭ p. apartamente, teatre, sărbărĭ ș.a.
10. [DCR2] arhitect(ă)-decorator(oare) s. m. f. Arhitect care se ocupă cu decorarea clădirilor sau cu scenografia ◊ „Transmitem opinia arhitectei-decoratoare V.C.” Sc. 18 I 67 p. 2 (din arhitect(ă) + decorator(-toare))
11. [DCR2] pictor-decorator s. m. Pictor specializat în decorațiuni ◊ „Frații C. și V. L., pictori-decoratori fruntași, discutând asupra unor noi modele.” Sc. 10 XI 61 p. 2 (din pictor + decorator)
12. [DOOM 3] decorator s. m., pl. decoratori
13. [DOOM 2] decorator s. m., pl. decoratori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL