1. [DEX '09] DECOMPOZIȚIE, decompoziții, s. f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecționarea unui obiect dintr-o țesătură sau dintr-un tricot. [Var.: decompozițiune s. f.] – Din fr. décomposition.
2. [MDA2] decompoziție sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr décomposition] 1 Separare a unui obiect în elementele care îl alcătuiesc. 2 Determinare prin analiză a caracteristicilor unui obiect.
3. [DN] DECOMPOZIȚIE s.f. 1. Analiză a unei substanțe (mai ales a unei țesături) în vederea cunoașterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozițiune s.f. / cf. fr. décomposition].
4. [MDN '00] DECOMPOZIȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr. décomposition)
5. [DEX '09] DECOMPOZIȚIUNE s. f. v. decompoziție.
6. [MDA2] decompozițiune sf vz decompoziție
7. [DN] DECOMPOZIȚIUNE s.f. v. decompoziție.
8. [DOOM 3] decompoziție (desp. -ți-e) s. f., art. decompoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. decompoziției; pl. decompoziții, art. decompozițiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] decompoziție (-ți-e) s. f., art. decompoziția (-ți-a), g.-d. art. decompoziției; pl. decompoziții, art. decompozițiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL