1. [DEX '09] DECOMPENSARE, decompensări, s. f. Stare de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale ale unui organ bolnav; decompensație. – V. decompensa.
2. [MDA2] decompensare sf [At: DANIELOPOLU, F. N. II, 111/ Pl: ~sări / E: decompensa] Modificare a stării de echilibru funcțional Si: decompensat1, decompensație.
3. [DN] DECOMPENSARE s.f. Acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; decompensație. ♦ Stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcțiune analogă. [< decompensa].
4. [MDN '00] DECOMPENSARE s. f. acțiunea de a (se) decompensa; decompensație. ◊ stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcție analoagă. (< decompensa)
5. [DEX '09] DECOMPENSA, decompensez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și modifice sau a-și modifica starea de echilibru funcțional. – Din fr. décompenser.
6. [MDA2] decompensa vtr [At: DN2 / Pzi: ~sez / E: fr décompenser] 1-2 (A face să-și modifice sau) a-și modifica starea de echilibru funcțional.
7. [DN] DECOMPENSA vb. I. tr., refl. (Med.) A(-și) strica starea de echilibru funcțional. [Cf. fr. décompenser].
8. [MDN '00] DECOMPENSA vb. tr., refl. (med.) a(-și) strica starea de echilibru funcțional. (< fr. décompenser)
9. [DOOM 3] decompensare s. f., g.-d. art. decompensării; pl. decompensări
10. [DOOM 2] decompensare s. f., g.-d. art. decompensării; pl. decompensări
11. [DOOM 3] decompensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decompensez, 3 decompensează; conj. prez. 1 sg. să decompensez, 3 să decompenseze
12. [DOOM 2] decompensa (a ~) vb., ind. prez. 3 decompensează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL