1. [DEX '09] DECOMANDAT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. 2. (În sintagma) Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. – V. decomanda.
2. [MDA2] decomandat2, ~ă a [At: RL 1967, nr. 71 / Pl: ~ați, ~e / E: decomanda] 1 a (D. comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat. 2 (Îs) Camere (sau) apartament ~ (Apartament cu) camere cu intrări separate, în care se poate avea acces fără a trece din una în cealaltă.
3. [MDA2] decomandat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decomanda] Decomandare.
4. [DEX '98] DECOMANDAT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda.
5. [DN] DECOMANDAT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr. decommandé].
6. [MDN '00] DECOMANDAT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr. décommandé)
7. [DCR2] decomandat, -ă adj. (constr.) (Despre un apartament) Cu camere care nu comunică între ele ◊ „Schimb apartament trei camere, complet decomandat.” R.l. 3 VII 79 p. 4; v. și 15 II 78 p. 4, 26 VIII 96 p. 12; v. și comandat (din de- + comandat; comunicat de M. Avram)
8. [DEX '09] DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. A anula o comandă, o invitație, un ordin; a contramanda. – Din fr. décommander.
9. [MDA2] decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~and / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.
10. [CADE] * DECOMANDA (-mand) vb. intr. A anula o comandă [fr.].
11. [DEX '98] DECOMANDATE adj. pl. (În sintagma) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă, camere cu intrări separate. – Din fr. décommandé.
12. [DLRLC] DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.
13. [DN] DECOMANDA vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decomand. / < fr. décommander].
14. [MDN '00] DECOMANDA vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)
15. [DOOM 3] !decomandat adj. m. (+ s. n.: apartament ~); f. decomandată (locuință ~), pl. decomandate
16. [DOOM 2] !decomandat adj. m., pl. decomandați; f. decomandată, pl. decomandate
17. [DOOM 3] decomanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomand, 2 sg. decomanzi, 3 decomandă; conj. prez. 1 sg. să decomand, 3 să decomande
18. [DOOM 2] decomanda (a ~) vb., ind. prez. 3 decomandă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL