Definiție și ce înseamnă decoltat

1. [DEX '09] DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – V. decolta.

2. [MDA2] decoltat2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, III, 3 / Pl: ~ați, ~e / E: decolta] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare). 3-4 (D. oameni) Care poartă haine cu decolteu (prea mare). 5 (Fig) Indecent.

3. [MDA2] decoltat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolta] 1-2 Decoltare (1-2).

4. [CADE] * DECOLTAT adj. 1 p. DECOLTA ¶ 2 Ⓕ Fără perdea, prea liber: expresiuni glume ~e.

5. [DEX '98] DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.

6. [DLRLC] DECOLTAT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre veșminte) Răscroit la gît în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate; (despre persoane, mai ales despre femei) care poartă astfel de veșminte. Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. AL. II 68. 2. Fig. Indecent, necuviincios; fără perdea. Glume decoltate.

7. [DN] DECOLTAT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].

8. [MDN '00] DECOLTAT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)

9. [Șăineanu, ed. VI] decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.

10. [Scriban] *decoltát, -ă adj. (fr. décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ: rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral: nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.

11. [DEX '09] DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.

12. [MDA2] decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: fr décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.

13. [CADE] * DECOLTA (-tez) I. vb. tr. 👕 A croi astfel o îmbrăcăminte încît să lase gîtul, pieptul și umerii goi. II. vb. refl. A-și lăsa desveliți gîtul, pieptul și umerii [fr.].

14. [DLRLC] DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.

15. [DN] DECOLTA vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămînă descoperită; a răscroi mult în jurul gîtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].

16. [MDN '00] DECOLTA vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)

17. [Scriban] *decoltéz v. tr. (fr. décolleter, d. col, cou, laț, collum, gît). Las neacoperit gîtu și umeriĭ: a decolta o damă. Scot guleru și părțile care acoperă umeriĭ: a decolta o rochie.

18. [DOOM 3] decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltez, 3 decoltează; conj. prez. 1 sg. să decoltez, 3 să decolteze

19. [DOOM 2] decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decoltează

20. [DER] decolta (decoltez, decoltat), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneț).

21. [Argou] decoltat, -ă, decoltați, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro