1. [DEX '09] DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) insignifiant, palid, șters. – V. decolora.
2. [MDA2] decolorat1 sn [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~uri / E: decolora] 1-2 Decolorare (1,3).
3. [MDA2] decolorat2, ~ă a [At: PROT.-POP., N. D. / V: desc~ / Pl: ~ați, ~e / E: decolora] 1 (D. țesături) Care și-a pierdut culoarea datorită spălării, soarelui etc. 2 (Fig) Care și-a pierdut importanța, relevanța. 3 Care a fost tratat cu substanțe decolorante în vederea purificării, albirii, revopsirii, imprimării etc.
4. [DEX '98] DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) palid, șters. – V. decolora.
5. [DLRLC] DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut culoarea cu care a fost colorat la început, care are o culoare ștearsă, lipsită de strălucire; fig. palid, ofilit. Șuvițele decolorate de păr vopsit prost și de mult îi cădeau pe lîngă obrajii scofîlciți. DUMITRIU, B. F. 37. Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, Î. I 12. L-am întîlnit pe drum... cu un geamandan de pînză decolorată și roasă. IBRĂILEANU, A. 143.
6. [Scriban] *decolorát, -ă adj. Care și-a perdut coloare, spălăcit. – Fig. Stil descolorat, fără vigoare. – Și desc- și disc-.
7. [DEX '09] DECOLORA, decolorez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc. ♦ A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă; fig. a deveni sau a face să devină insignifiant; a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.
8. [MDA2] decolora [At: I. GOLESCU, C. / V: desc~ / Pzi: ~rez / E: fr décolorer] 1-2 vtr (D. țesături) (A deveni sau) a face să devină lipsit de culoare, datorită spălării, soarelui etc. 3-4 vtr (Fig) (A deveni sau) a face să devină șters, insignifiant. 5-6 vt A înlătura (total sau) parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou, păr etc. folosind decoloranți.
9. [MDA2] descolorat, ~ă a vz decolorat
10. [MDA2] discolorat, ~ă a vz decolorat
11. [CADE] * DECOLORA (-orez) I. vb. tr. A strica coloarea, văpseaua, fața, a spălăci. II. vb. refl. A-și pierde coloarea, a se șterge, a ieși văpseaua, a se spălăci [fr.].
12. [DEX '98] DECOLORA, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.
13. [DLRLC] DECOLORA, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre țesături) A-și pierde culoarea (prin spălare repetată, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3. ♦ A căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă, mai puțin vie. (Fig.) Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192. În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ♦ Tranz. A înlătura, total sau parțial, prin diferite procedee, culoarea de pe o țesătură, un tablou etc.
14. [DN] DECOLORA vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].
15. [MDN '00] DECOLORA vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)
16. [Șăineanu, ed. VI] decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea.
17. [Scriban] *decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-.
18. [DOOM 3] decolora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolorez, 3 decolorează; conj. prez. 1 sg. să decolorez, 3 să decoloreze
19. [DOOM 2] decolora (a ~) vb., ind. prez. 3 decolorează
20. [MDO] decolora
21. [IVO-III] decolorez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL