Definiție și ce înseamnă decolorare

1. [DEX '09] DECOLORARE, decolorări, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii intense. 2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților. – V. decolora.

2. [MDA2] decolorare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: desc~ / Pl: ~rări / E: decolora] 1 Ștergere a culorii datorită spălării, soarelui etc. Si: decolorat1 (1), decolorație (1). 2 (Fig) Pierdere a importanței, relevanței. 3 Operație prin care se înlătură coloranții de pe un obiect cu ajutorul substanțelor decolorante, în vederea purificării, albirii, revopsirii, imprimării etc. Si: decolorat1 (2), decolorație (2).

3. [DEX '98] DECOLORARE, decolorări, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților, în vederea purificării, albirii, vopsirii și imprimării a diferite produse. – V. decolora.

4. [DLRLC] DECOLORARE, decolorări, s. f. Faptul de a (se) decolora, pierderea culorii (vii); fig. ofilire, pălire.

5. [DN] DECOLORARE s.f. Acțiunea de a (se) decolora și rezultatul ei. [< decolora].

6. [DEX '09] DECOLORA, decolorez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă culoarea în urma expunerii la soare, la spălat etc. ♦ A căpăta sau a face să capete o culoare mai ștearsă, mai deschisă; fig. a deveni sau a face să devină insignifiant; a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, de pe un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.

7. [MDA2] decolora [At: I. GOLESCU, C. / V: desc~ / Pzi: ~rez / E: fr décolorer] 1-2 vtr (D. țesături) (A deveni sau) a face să devină lipsit de culoare, datorită spălării, soarelui etc. 3-4 vtr (Fig) (A deveni sau) a face să devină șters, insignifiant. 5-6 vt A înlătura (total sau) parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou, păr etc. folosind decoloranți.

8. [MDA2] descolorare sf vz decolorare

9. [MDA2] discolorare sf vz decolorare

10. [CADE] * DECOLORA (-orez) I. vb. tr. A strica coloarea, văpseaua, fața, a spălăci. II. vb. refl. A-și pierde coloarea, a se șterge, a ieși văpseaua, a se spălăci [fr.].

11. [DEX '98] DECOLORA, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre țesături) A-și pierde culoarea, a ieși (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se șterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.

12. [DLRLC] DECOLORA, decolorez, vb. I. Refl. (Despre obiecte colorate, mai ales despre țesături) A-și pierde culoarea (prin spălare repetată, prin expunere la soare etc.). O floare pe un covor se decolorează. ANGHEL, PR. 3. ♦ A căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă, mai puțin vie. (Fig.) Pe urmă, noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49. Imaginile se decolorară și muriră. IBRĂILEANU, A. 192. În rama ferestrelor cerul se decolora peste arborii mari și o singură stea mai lucea strălucitoare, departe peste acoperișuri, în afundul nemărginirii. ANGHEL, PR. 7. ◊ Tranz. Energie contagioasă, care îi încorda trăsăturile obrazului, îi decolora buzele. C. PETRESCU, C. V. 207. ♦ Tranz. A înlătura, total sau parțial, prin diferite procedee, culoarea de pe o țesătură, un tablou etc.

13. [DN] DECOLORA vb. I. 1. refl. A-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a șterge culoarea de pe o țesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].

14. [MDN '00] DECOLORA vb. I. refl. a-și pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ștearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a șterge culoarea (de pe o țesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)

15. [Șăineanu, ed. VI] decolorà v. a șterge sau a scoate coloarea.

16. [Scriban] *decolorațiúne f. (lat. decoloratio, -ónis). Descolorațiune, scoaterea coloriĭ. – Și desc-, disc- și -ație orĭ -áre.

17. [Scriban] *decoloréz v. tr. (lat. de-colóro, -coloráre; fr. décolorer). Scot coloarea, spălăcesc: spălătura saŭ soarele decolorează stofele. – Și desc- și disc-.

18. [DOOM 3] decolorare s. f., g.-d. art. decolorării; pl. decolorări

19. [DOOM 2] decolorare s. f., g.-d. art. decolorării; pl. decolorări

20. [DOOM 3] decolora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decolorez, 3 decolorează; conj. prez. 1 sg. să decolorez, 3 să decoloreze

21. [DOOM 2] decolora (a ~) vb., ind. prez. 3 decolorează

22. [MDO] decolora

23. [IVO-III] decolorez.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro