1. [DEX '09] DECOCȚIE, decocții, s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio.
2. [MDA2] decocție sf [At: GHICA, C. E. II, 572 / V: ~iune, ~opț / Pl: ~ii / E: fr décoction, lat decoctio] 1 Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă. 2 Procedeu prin care se obține un decoct. 3 (Ccr) Decoct.
3. [DLRLC] DECOCȚIE, decocții, s. f. (Rar) Operație care constă în fierberea unor plante alimentare sau medicinale în apă; (concretizat) preparat lichid care rezultă din această fierbere; decoct.
4. [DN] DECOCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocțiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio].
5. [MDN '00] DECOCȚIE s. f. fierbere a unor plante în apă; decoct. (< fr. décoction, lat. decoctio)
6. [MDA2] decocțiune sf vz decocție
7. [MDA2] decopție sf vz decocție
8. [MDA2] descopție sf vz decocție
9. [CADE] * DECOCȚIUNE, * DECOCȚIE sf., * DECOCT (pl. -turi) sn. ☠ Fierberea în apă a unei buruieni sau substanțe medicamentoase; doctoria ce rezultă după această fierbere [fr.].
10. [DN] DECOCȚIUNE s.f. v. decocție.
11. [Scriban] *decocțiúne f. (lat. decóctio, -ónis). Acțiunea de a ferbe medicamente. Rezultatul eĭ, decoct. – Și -ócție.
12. [DOOM 3] decocție (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. decocția (desp. -ți-a), g.-d. art. decocției; pl. decocții, art. decocțiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] decocție (-ți-e) s. f., art. decocția (-ți-a), g.-d. art. decocției; pl. decocții, art. decocțiile (-ți-i-)
14. [MDO] decocție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL