1. [CADE] ❍ DECIOCĂLA (-ălez) vb. tr. și refl. Mold. 1 🚜 A (se) desghioca, a (se) curăța foile, pănușile de pe coceanul de porumb ¶ 2 A se desface, a se curăța carnea de pe oase: fierbe bine, bine, pînă se deciocălează carnea de pe ciolane (ȘEZ.) ¶ 3 ~ o căruță, a o desface în părțile din care e alcătuită: moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea (CRG.) [ciocălău].
2. [DLRLC] DECIOCĂLA, deciocălez, vb. I. Tranz. (Regional) A desface în părțile componente; a demonta. Moș Nichifor deciocălase căruța și-o ungea. CREANGĂ, P. 112.
3. [DLRM] DECIOCĂLA, deciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface un obiect în părțile componente; a demonta. – Din de(s)- + ciocălău.
4. [Șăineanu, ed. VI] deciocălà v. Mold. 1. a lua cocenile de pe porumb; 2. fig. a scoate roatele căruții: deciocălase căruța și o ungea CR. [V. ciocălău].
5. [Scriban] decĭocăléz V. descĭocălez.
6. [Scriban] desciocăléz și decĭo- v. tr. (d. cĭocălăŭ. V. încĭocălez). Est. Dezghioc, curăț cĭocălăiĭ de pănușĭ. Desfac, demontez (un car, o mașină). V. refl. Mă desfac, mă desprind (ca carnea de pe oase pin ferbere).
7. [DAR] deciocăla, deciocălez, vb. I (reg.) 1. a curăța știuleții de foi. 2. a scoate roatele căruței.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL