1. [MDA2] decimat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decima] 1-3 Decimare (1-3)
2. [MDA2] decimat2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, V. 86 / Pl: ~ați, ~e / E: decima] 1 (În Roma antică și în Evul Mediu; d. soldați) Care a fost omorât prin decimare (1). 2 (În Roma antică și în Evul Mediu; d. unități militare) Din care s-a omorât fiecare al zecelea soldat, pentru pedepsire. 3 (D. colectivități) Care are numărul foarte redus (din cauza unor boli, a războaielor etc.). 4 (Fig; rar) Care a fost criticat foarte sever.
3. [DLRLC] DECIMAT, -Ă, decimați, -te, adj. (Despre o colectivitate) Din care au murit foarte mulți (uciși de războaie, de epidemii).
4. [DEX '09] DECIMA2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
5. [MDA2] decima2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever[1].
6. [CADE] * DECIMA (-imez) vb. tr. A face să piară, să moară să se prăpădească o parte dintr’o mulțime: holera și tifosul au decimat populațiunea în timpul războiului [fr.].
7. [DEX '98] DECIMA2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.
8. [DLRLC] DECIMA, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.
9. [DN] DECIMA vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executînd cîte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].
10. [MDN '00] DECIMA vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)
11. [Scriban] *deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.
12. [DOOM 3] decima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decimez, 3 decimează; conj. prez. 1 sg. să decimez, 3 să decimeze
13. [DOOM 2] decima (a ~) vb., ind. prez. 3 decimează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL