Definiție și ce înseamnă decimare

1. [DEX '09] DECIMARE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.

2. [MDA2] decimare sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. DA ms / Pl: ~mări / E: decima] 1 (În Roma antică și în Evul Mediu) Pedepsire a unei unități militare prin executare a fiecărui al zecelea soldat Si: decimat1 (1), decimație (1). 2 Ucidere în masă Si: decimat1 (2), decimație (2). 3 (Fig) Critică foarte severă Si: decimat1 (3)

3. [DN] DECIMARE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima].

4. [DEX '09] DECIMA2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

5. [MDA2] decima2 vt [At: ROM. LIT. 841/29 / Pzi: ~mez / E: fr décimer, lat decimare] 1 (În Roma antică și Evul Mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat Si: (înv) a zecima. 2 (D. războaie, epidemii etc.) A omorî în număr foarte mare. 3 (Fig) A critica foarte sever[1].

6. [CADE] * DECIMA (-imez) vb. tr. A face să piară, să moară să se prăpădească o parte dintr’o mulțime: holera și tifosul au decimat populațiunea în timpul războiului [fr.].

7. [DEX '98] DECIMA2, decimez, vb. I. Tranz. 1. (În Roma antică și evul mediu) A pedepsi o unitate militară, executând pe fiecare al zecelea soldat. 2. (Despre războaie, epidemii etc.) A omorî oameni în număr mare. – Din fr. décimer, lat. decimare.

8. [DLRLC] DECIMA, decimez, vb. I. Tranz. 1. (De obicei despre războaie și despre epidemii; cu privire la colectivități) A ucide, a omorî în număr foarte mare. Trei regimente de infanterie au fost decimate la Fîntîna Albă. CAMILAR, N. I 39. 2. (La romani și în epoca feudală) A pedepsi o trupă de soldați, executînd pe unul din zece, ales prin tragere la sorți.

9. [DN] DECIMA vb. I. tr. 1. (La romani și în feudalism) A pedepsi o armată, o unitate militară, executînd cîte unul din zece soldați prin tragere la sorți. 2. A ucide, a omorî în număr mare. [< lat. decimare, cf. fr. décimer].

10. [MDN '00] DECIMA vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare)

11. [Scriban] *deciméz v. tr. (lat. décimo, -áre). Pedepsesc cu moartea ucizînd după sorțĭ unu din zece, cum făceaŭ comandanțiĭ romanĭ cînd soldațiĭ nu se purtase vitejește. Fig. Ucid în număr mare: holera decimase armata. V. zecĭuĭesc.

12. [DOOM 3] decimare s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări

13. [DOOM 2] decimare s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări

14. [DOOM 3] decima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decimez, 3 decimează; conj. prez. 1 sg. să decimez, 3 să decimeze

15. [DOOM 2] decima (a ~) vb., ind. prez. 3 decimează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro