1. [MDA2] decidere sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: decide] 1 Luare a unei hotărâri Si: decis1 (1). 2 Alegere între mai multe soluții Si: decis1 (2). 3 Soluționare definitivă Si: decis1 (3). 4 Convingere a cuiva să facă ceva Si: decis1 (4).
2. [DEX '09] DECIDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe posibilități), a se fixa (în urma unei decizii). ♦ Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. – Din fr. décider, lat. decidere.
3. [MDA2] decide v [At: ASACHI, S. L. II, 11 / Pzi: ~id, 3 și (îvr) ~dă / E: fr decider, lat decidere] 1-2 vtr (D. oameni) A (se) hotărî. 3-4 vtr A alege între mai multe soluții. 5 vt A soluționa în mod definitiv Si: a stabili. 6 vt A convinge pe cineva să facă ceva.
4. [CADE] * DECIDE (-id) vb. tr. și refl. A (se) hotărî; a lua o hotărîre; a (se) îndupleca [fr.].
5. [CADE] * DECIS adj. p. DECIDE. Hotărît. ¶ ¶ C. NEDECIS.
6. [DEX '98] DECIDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe alternative), a se fixa (între mai multe posibilități). ♦ Tranz. A hotărî, a soluționa în mod definitiv. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva. – Din fr. décider, lat. decidere.
7. [DLRLC] DECIDE, decid, vb. III. 1. Intranz. și refl. A lua o hotărîre (într-o chestiune îndoielnică), a hotărî (de obicei alegînd între mai multe posibilități); a soluționa. A fost o întîmplare în viața mea care avea menirea să decidă între cel mai mare bine și cel mai mare rău. CAMIL PETRESCU, T. II 324. Te-ai decis, Costea? Nu e timp de pierdut. C. PETRESCU, C. V. 328. Vom arăta care ortografie mi se pare mai conformă cu limba noastră și publicul literat va decide în omneputința sa. NEGRUZZI, S. I 341. ◊ Refl. impers. În beci... se decidea, după lungi dezbateri, transformarea mantalelor vechi în pantaloni noi, pentru recruți. BRĂESCU, V. A. 155. ♦ Refl. pas. A ajunge la un capăt, la o încheiere decisivă. Războaiele vechi se decideau într-o zi, în două, în trei. CAMIL PETRESCU, U. N. 355. 2. Tranz. A determina, a convinge, a îndupleca (pe cineva să facă ceva). Întîmplarea asta m-a decis să vă scriu. – Forme gramaticale: perf. s. decisei, part. decis.
8. [DN] DECIDE vb. III. 1. intr., refl. A lua o hotărîre; a soluționa. 2. tr. A determina, a hotărî, a convinge (pe cineva la ceva). [P.i. decid. / < lat. decidere, fr. décider].
9. [MDN '00] DECIDE vb. I. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilități). II. tr. 1. a hotărî, a dispune, a da o decizie. 2. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva. (< fr. décider, lat. decidere)
10. [Șăineanu, ed. VI] decide v. 1. a hotărî, a rosti o judecată definitivă asupra unui lucru îndoielnic sau contestat: a decide o chestiune; 2. a determina; asta m’a decis să plec; 3. a lua o deciziune: decide-te.
11. [Scriban] *decíd, -cis, a -cíde v. tr. (lat. decidere, d. caedere, a tăĭa. Cp. cu fr. trancher „a tăĭa” și „a decide”. V. ucid). Hotărăsc, pronunț o hotărîre definitivă: a decide un deferend, o chestiune. Determin: asta l-a decis să plece. V. intr. Dispun în calitate de stăpîn: a decide de pace orĭ de războĭ. V. refl. M’am decis să plec.
12. [DOOM 3] decide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decid, 2 sg. decizi, 3 sg. decide, perf. s. 1 sg. decisei, 1 pl. deciserăm, m.m.c.p. 1 pl. deciseserăm; conj. prez. 1 sg. să decid, 3 să decidă; ger. decizând; part. decis
13. [DOOM 2] decide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. decid, 1 pl. decidem; conj. prez. 3 să decidă; ger. decizând; part. decis
14. [DER] decide (-d, -is), vb. – A hotărî. Fr. décider. – Der. decis, adj.; indecis (var. nedecis), adj.; decizi(un)e, s. f., din fr. décision; indeciziune, s. f.; decisiv, adj.; decizoriu, adj., din fr. décisoire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL