1. [DEX '09] DECERNARE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.
2. [MDA2] decernare sf [At: ODOBESCU, S. II, 354 / V: (înv) ~cernere / Pl: ~nări / E: decerna] 1 Acordare în mod solemn a unor decorații, premii, titluri etc Si: decernat1 (1). 2 (Iuz) Pronunțare a unei pedepse Si: decernat1 (2).
3. [DLRLC] DECERNARE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna. Decernarea premiilor Stalin reprezintă în fiecare an un eveniment de seamă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2.
4. [DN] DECERNARE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].
5. [DEX '09] DECERNA, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Prez. ind. și: decern. Var.: (înv.) decerne vb. III] – Din fr. décerner, lat. decernere.
6. [DEX '09] DECERNE vb. III v. decerna.
7. [MDA2] decerna vt [At: HELIADE, O. I, 331 / V: (înv) ~cerne / Pzi: decern și (rar) ~nez / E: fr décerner, lat decernere] 1 (C.i. decorații, premii, titluri etc.) A acorda în mod solemn. 2 (Iuz) A pronunța o pedeapsă.
8. [MDA2] decerne v vz decerna
9. [MDA2] decernere sf vz decernare
10. [CADE] * DECERNE (-cern) vb. tr. 1 A acorda, a da (o răsplată, un premiu, etc.): ei... decernă laurii, ei condamnă (CAR.) ¶ 2 A hotărî o pedeapsă, o osîndă [fr.].
11. [DEX '98] DECERNA, decern, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Var.: (înv.) decerne vb. III.] – Din fr. décerner, lat. decernere.
12. [DLRLC] DECERNA, decern, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (o răsplată, un premiu, o decorație). (Refl. pas.) În cadrul unei festivități... s-au decernat premiile autorilor celor mai valoroase lucrări dintre cele prezentate la concurs. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. – Forme gramaticale: (cu amestecul unor forme de la infinitivul învechit de conjugarea a III-a) prez. ind. pers. 3 decerne, decern; prez. conj. pers. 3 sg. și pl. să decearnă; viitor voi decerna și voi decerne; condițional aș decerna și aș decerne. – Variantă: decerne (ODOBESCU, S. II 351) vb. III.
13. [DN] DECERNA vb. I. tr. A da, a acorda, a conferi (o decorație, un premiu etc.). [P.i. decern, conj. -cearnă. / < fr. décerner, cf. lat. decernere].
14. [MDN '00] DECERNA vb. tr. a acorda, a conferi (o decorație, un premiu). (< fr. décerna, lat. decernere)
15. [Șăineanu, ed. VI] decerne v. 1. a acorda, a da: a decerne un premiu; 2. a pronunța judecătorește: a decerne o pedeapsă.
16. [Scriban] *decerne, -cernút, a -cérne v. tr. (lat. de-cérnere, d. cérnere, a zări, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judecător): a decerne pedepse. Acord, daŭ: a decerne un premiŭ, o decorațiune. – Fals a decerna (după fr. décerner).
17. [DOOM 3] decernare s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
18. [DOOM 2] decernare s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
19. [DOOM 3] decerna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decernez, 3 decernează; conj. prez. 1 sg. să decernez, 3 să decerneze
20. [DOOM 2] decerna (a~) vb., ind. prez. 3 decernează; conj. prez. 3 să decerneze
21. [MDO] decerna (ind. prez. 3 sg. și pl. decernă)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL