1. [DEX '09] DECEPȚIONIST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. [Pr.: -ți-o-] – Decepțiune + suf. -ist.
2. [MDA2] decepționist, ~ă [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: decepțiune + -ist] 1-4 smf, a (Adept) al decepționismului (în artă sau) în viață. 5-6 a Referitor la decepționism (1-2). 7-8 a Specific decepționismului (1-2). 9 a (D. opere de artă) Care prezintă caracterele decepționismului (1).
3. [DLRLC] DECEPȚIONIST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre persoane, în special despre scriitori) care se lasă stăpînit de decepționism, care și-a însușit decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. Pricinile curentului decepționist în literatura romînească sînt întocmirile sociale, ori mai bine zis lipsurile, anomaliile acestor întocmiri. GHEREA, ST. CR. I 77. Eroul nuvelei, Radu Munteanu, un tînăr cinstit, poet, ajunge decepționist, e distrus de mediul social modern. id. ib. 201.
4. [DN] DECEPȚIONIST, -Ă adj. Referitor la decepționism, care prezintă caracterele decepționismului. [Pron. -ți-o-. / < decepțion(ism) + -ist].
5. [MDN '00] DECEPȚIONIST, -Ă adj. care prezintă caracterele decepționismului. (< decepțion/ism/ +-ist)
6. [DOOM 3] decepționist (livr.) (desp. -ți-o-) adj. m., pl. decepționiști; f. decepționistă, pl. decepționiste
7. [DOOM 2] decepționist (-ți-o-) adj. m., pl. decepționiști; f. decepționistă, pl. decepționiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL