1. [DEX '09] DECENȚĂ s. f. Respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decentia.[1]
2. [MDA2] decență sf [At: ASACHI, I. 252/23 / V: (înv) dețenție / Pl: ~țe / E: fr décence, lat decentia] 1 Respect al bunelor moravuri Si: bună-cuviință. 2 Pudoare. 3 Lipsă de pretenții Vz modestie.
3. [CADE] * DECENȚĂ (pl. -țe) sf. Cuviință, bună cuviință ¶ ¶ C. INDENCENȚĂ [fr.].
4. [DEX '98] DECENȚĂ s. f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decentia.[1]
5. [DLRLC] DECENȚĂ s. f. Bună-cuviință, respect al bunelor moravuri; pudoare. Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253.
6. [DN] DECENȚĂ s.f. Bună-cuviință; pudoare. [Cf. fr. décence, lat. decentia].
7. [MDN '00] DECENȚĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia)
8. [Șăineanu, ed. VI] decență f. bunacuviință.
9. [Scriban] *decénță f., pl. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviință.
10. [MDA2] dețenție sf vz decență
11. [DOOM 3] decență s. f., g.-d. art. decenței
12. [DOOM 2] decență s. f., g.-d. art. decenței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL