1. [DEX '09] DECAPITAT, -Ă, decapitați, -te, adj. Ucis, executat prin tăierea capului; căruia i s-a tăiat capul. – V. decapita.
2. [MDA2] decapitat2, ~ă a [At: GHICA, C. E. I, 48 / Pl: ~ați, ~e / E: decapita] 1 Căruia i s-a tăiat capul. 2 Care este lipsit de cap Si: (îvp) descăpățânat Vz ghilotinat.
3. [MDA2] decapitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decapita] 1-2 Decapitare (1-2).
4. [DLRLC] DECAPITAT, -Ă, decapitați, -te, adj. Care nu mai are cap, căruia i s-a tăiat capul. (Fig.) Astfel stau, decapitați și stinși, cei trei foști vulcani, în drumul Oltului. BOGZA, C. O. 162.
5. [DEX '09] DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.
6. [MDA2] capita[1] vt vz decapita
7. [MDA2] decapita vt [At: ASACHI, E. D. 19 / Pzi: ~tez, (înv) 3 ~apită / E: fr décapiter] 1-2 (C.i. ființe) (A ucide sau) a executa ca urmare a unei pedepse prin tăierea capului Si: (Îvp) a descăpățâna.
8. [CADE] * DECAPITA (-itez) vb. tr. A tăia capul [fr.].
9. [DEX '98] DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.
10. [DLRLC] DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului, a tăia capul cuiva. Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. IST. R.P.R. 179. Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117.
11. [DN] DECAPITA vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].
12. [MDN '00] DECAPITA vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc[1]. (< fr. décapiter)
13. [Șăineanu, ed. VI] decapità v. a tăia capul.
14. [Scriban] *decapitéz v. tr. (fr. décapiter, mlat. decápito, -táre, d. de și cáput, cápitis, cap. V. scapăt). Taĭ capu despărțindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpățînez.
15. [DOOM 3] decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 1 sg. decapitez, 3 decapitează; conj. prez. 1 sg. să decapitez, 3 să decapiteze
16. [DOOM 2] decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapitează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL