1. [DEX '09] DECADENȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. 3. Calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau pierdere a normelor morale din creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară. – Din fr. décadence, lat. decadentia.
2. [MDA2] decadență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 337 / V: (înv) ~din~ / Pl: ~țe / E: fr décadence] 1 Declin (social, economic, politic). 2 Regres al artelor, al științei, al limbii. 3 Corupție. 4 Degradare morală Si: depravare.
3. [CADE] * DECADENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Decădere, scăpătare, început de ruină: cu toată decadența lor, boierii indigeni tot își păstraseră... obiceiurile și tradițiunile cele vechi (I.-GH.) ¶ 2 Coborîrea, scăderea stării de înflorire a artelor, a științelor, etc. ¶ 3 Epocă a literaturii din ultimele veacuri ale imperiului roman din Occident [fr.].
4. [DEX '98] DECADENȚĂ, decadențe, s. f. 1. Declin, regres. 2. Decădere, degradare morală. – Din fr. décadence, lat. decadentia.
5. [DLRLC] DECADENȚĂ s. f. 1. Declin, decădere (socială, economică, politică). În vremurile de decadență națională de la începutul veacului trecut, căpitanul de mazîli nemaiavînd ce face cu vitejia sa: «Bătea drumurile căutîndu-și dragostele». IBRĂILEANU, S. 15. ♦ Decădere morală, depravare, degradare, imoralitate. 2. Decădere a culturii, a artelor, a științelor etc., ca urmare a descompunerii sociale și politice a unei orînduiri sociale bazate pe exploatare.
6. [DN] DECADENȚĂ s.f. Decădere (socială, culturală, politică, economică), declin, coborîre. ♦ Decădere morală, depravare. [Cf. it. decadenza, fr. décadence, lat. decadentia].
7. [MDN '00] DECADENȚĂ s. f. decădere, declin, regres. ◊ corupție, degradare morală, depravare. (< fr. décadence, lat. decadentia)
8. [Șăineanu, ed. VI] decadență f. 1. decădere; 2. degradarea obiceiurilor, scăpătarea literaturei și a artelor; 3. ultimele secole ale Imperiului roman din Occident: scriitorii decadenței.
9. [Scriban] *decadénță f., pl. e (fr. décadence, it. decadenza. V. cadență și decădére). Starea lucruluĭ care decade, care se ruinează: decadență de caracter; decadența poeziiĭ, a imperiuluĭ roman.
10. [MDA2] decadință sf vz decadență
11. [DOOM 3] decadență s. f., g.-d. art. decadenței; pl. decadențe
12. [DOOM 2] decadență s. f., g.-d. art. decadenței; pl. decadențe
13. [DE] DECADÉNȚĂ (< fr., lat. m. decadentia, de la cadere „a cădea”) s. f. Decădere, declin, regres. ♦ Degradare morală; depravare. ♦ Stare de decădere spre o calitate inferioară a literaturii, artei etc. sau spre o pierdere a normelor morale din creațiile unei epoci față de o perioadă anterioară. Termenul are o arie de conotații, pornind de la simpla inferioritate până la degradarea morală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL