Definiție și ce înseamnă decacord

1. [DEX '09] DECACORD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde.

2. [MDA2] decacord sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr décachorde] Vechi instrument muzical cu zece coarde asemănător harpei.

3. [DN] DECACORD s.n. Vechi instrument muzical, asemănător harpei, care avea zece coarde. [Pl. -duri. / < fr. décacorde, lat. decachordus, gr. deka-chordos].

4. [MDN '00] DECACORD s. n. vechi instrument muzical, asemănător harpei, cu zece coarde. (< fr. décachorde)

5. [DOOM 3] decacord s. n., pl. decacorduri

6. [DOOM 2] decacord s. n., pl. decacorduri

7. [DETS] DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DEMACHIANT, -Ă, demachianți, -te, adj., s. n. (Produs cosmetic) care demachiază. [Pr.: […]
1. [DEX '09] DEMACHIAT2, -Ă, demachiați, -te, adj. Cu machiajul sau fardul șters de pe […]
1. [DEX '09] DEMACHIERE, demachieri, s. f. Acțiunea de a (se) demachia și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZA, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZANT, -Ă, demagnetizanți, -te, adj. Care produce demagnetizare. – Din fr. démagnétisant. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZARE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZAT, -Ă, demagnetizați, -te, adj. Care și-a pierdut proprietățile magnetice. – V. […]
1. [DEX '09] DEMAGNETIZOR, demagnetizoare, s. n. Dispozitiv electromagnetic folosit pentru demagnetizare. – Din fr. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro