1. [MDA2] deboșare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 108 / Pl: ~șări / E: deboșa] (Frm) Antrenare a cuiva la o viață dezordonată, la desfrâu Si: corupere, deboșat1, pervertire.
2. [DN] DEBOȘARE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a (se) deboșa și rezultatul ei; deboșă. [< deboșa].
3. [MDA2] deboșa vtf [At: DN3 / Pzi: ~șez / E: fr debaucher] (Frm) A antrena pe cineva la o viață dezordonată, la desfrâu Si: a corupe, a perverti.
4. [DN] DEBOȘA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrîu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
5. [MDN '00] DEBOȘA vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)
6. [DOOM 3] deboșare (rar) s. f., g.-d. art. deboșării
7. [DOOM 2] deboșare (rar) s. f., g.-d. art. deboșării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL