1. [DEX '09] DEBITANT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.
2. [MDA2] debitant, ~ă smf [At: ALECSANDRI, S. 71 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débitant] 1 (Înv) Persoană care se ocupă cu vânzarea unor mărfuri, unor obiecte etc. 2 Deținător al unui debit de mărfuri. 3 Persoană care vinde într-un debit1 (2).
3. [CADE] * DEBITANT sm. ⚚ Negustor ce vinde cu mărunțișul: ~ de băuturi spirtoase, cîrciumar; ~ de tutun, tutungiu [fr.].
4. [DLRLC] DEBITANT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care ține un debit sau care vinde într-un debit. ♦ (Rar) Persoană care vinde sau desface marfă cu amănuntul. Mi-a propus să fie debitantul operelor mele și ne-am înțeles oarecum. ALECSANDRI, S. 71.
5. [DN] DEBITANT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vînzător într-un debit. [< fr. débitant].
6. [MDN '00] DEBITANT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit1 (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant)
7. [Șăineanu, ed. VI] debitant m. cel ce vinde cu mărunțișul.
8. [Scriban] *debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit.
9. [DOOM 3] debitant s. m., pl. debitanți
10. [DOOM 2] debitant s. m., pl. debitanți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL