1. [DEX '09] DEBARA, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. débarras.
2. [MDA2] debara sf [At: SEBASTIAN, T. 256 / V: ~s / Pl: ~le / E: fr débarras] Încăpere mică unde sunt depozitate lucrurile care se folosesc mai rar.
3. [DLRLC] DEBARA s. f. (Franțuzism) Încăpere, într-o locuință, folosită pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar. Dintr-o debara cu pachete de sumane afumate... i-a fost adus și pachetul lui cu haine civile. CAMILAR, N. II 375. [Cealaltă ușă] duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu, debara). SEBASTIAN, T. 256. – Scris și: (după franțuzește) debaras.
4. [DN] DEBARA s.f. Încăpere, loc unde se țin lucruri folosite rar, vechituri etc. [Pl. -ale. / < fr. débarras].
5. [MDN '00] DEBARA s. f. încăpere unde se țin lucruri folosite rar. (< fr. débarras)
6. [MDA2] debaras sn vz debara
7. [DOOM 3] debara s. f., art. debaraua, g.-d. art. debaralei; pl. debarale
8. [DOOM 2] debara s. f., art. debaraua, g.-d. art. debaralei; pl. debarale, art. debaralele
9. [MDO] debara
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL