1. [DEX '09] DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.
2. [MDA2] dăunător, ~oare [At: IORGA, L. I, 58 / Pl: ~i, ~oare / E: dăuna + -tor] 1 a Care produce daune Si: păgubitor, (nob) dăunătos. 2 a Care vatămă Si: vătămător. 3-4 sm, a (Mpl) (Insectă) care distruge culturile de plante.
3. [CADE] * DĂUNĂTOR, * DĂUNĂCIOS (MAR.) adj. Care aduce pagubă, stricăciune, vătămare [dăuna].
4. [DEX '98] DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.
5. [DLRLC] DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, vătămător. Neglijență dăunătoare. ♦ (Substantivat, m.) Insectă (sau animal) care pricinuiește pagube culturilor agricole. [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. – Pronunțat: dă-u-.
6. [DN] DĂUNĂTOR, -OARE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].
7. [DOOM 3] dăunător1 (desp. dă-u-) adj. m., pl. dăunători; f. sg. și pl. dăunătoare
8. [DOOM 3] dăunător2 (desp. dă-u-) s. m., pl. dăunători
9. [DOOM 2] dăunător1 (dă-u-) adj. m., pl. dăunători; f. sg. și pl. dăunătoare
10. [DOOM 2] *dăunător2 (dă-u-) s. m., pl. dăunători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL