1. [MDA2] daula v vz dăula2
2. [DEX '09] DĂHULA vb. I v. dăula.
3. [DEX '09] DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhula, dehula vb. I] – Et. nec.
4. [DEX '09] DEHULA vb. I v. dăula.
5. [MDA2] daul1 sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 255 / V: ~ă sf / Pl: ~uri / E: tc davul] (Tcî) Tobă mare cu două membrane, specifică formațiilor de muzică turcească.
6. [MDA2] daulă sf vz daul1
7. [MDA2] dăhăina v vz dăula
8. [MDA2] dăhăla v vz dăula
9. [MDA2] dăhoina2 v vz dăula
10. [MDA2] dăhuia v vz dăula
11. [MDA2] dăhula v vz dăula
12. [MDA2] dăina3 v vz dăula
13. [MDA2] dăiona v vz dăula
14. [MDA2] dăula2 [At: PISCUPESCU, O. 200 / V: (reg) dau~, dăhăina, dăhăla, dăhoina, dăhu~, dăoina, dăina, dehăla, dehoia, dehu~, deula, deola, dohola, duhăla / P: dău~ / Pzi: ~lez / E: nct] 1-2 vtr (Mun; Trs) A (se) istovi. 3 vr (Reg; îf dăhula, dăhăla, dăhăina) A-i rupe cuiva oasele bătându-l.
15. [MDA2] dehula v vz dăula
16. [MDA2] deula v vz dăula
17. [MDA2] doola v vz dăula
18. [MDA2] duhăla v vz dăula
19. [CADE] DĂHULA 👉 DĂULĂ.
20. [CADE] DĂULA, DĂHULA, DE(H)ULA (-ulez) I. vb. tr. A slei puterile, a istovi, a speti: sufletu-mi dăulat și sdrobit de răstirete (ODOB.); văzînd că atîta sarcină îi dăhulase de tot (ISP.); Șăptalul, dehulat de alergături, a fost trimis mai întîu la Camier (I.-GH.). II. vb. refl. A se istovi, a se speti: să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m’am dehulat de atîtea trebușoare (CAR.).
21. [CADE] ❍ DECULA vb. tr. Trans. A deșela, a speti: Într’aceea Găvan pe Ghițu-l omoară, Cocoloș pe Titirez deculă (BD.-DEL.) [comp. DĂULA].
22. [CADE] DEHULA 👉 DĂULA.
23. [DLRLC] DĂHULA vb. I. v. dăula.
24. [DLRLC] DĂULA, dăulez, vb. I. Tranz. (Munt.) A slei de puteri, a obosi; a istovi; a speti, a zdrobi, a prăpădi. Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. ◊ Fig. Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. ◊ Refl. (În forma dehula) Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. – Pronunțat: dă-u-. – Variante: dăhula (ISPIRESCU, la TDRG), dehula vb. I.
25. [Șăineanu, ed. VI] dăhulà v. a dăula: atâta sărcină îl dăhulase de tot ISP.
26. [Șăineanu, ed. VI] dăulà v. a slei de puteri. [Și dăhula: origină necunoscută].
27. [Scriban] dăhuléz, dăuléz, dehuléz, dihuléz și dihăĭnéz (sud) și deculéz (Trans.) și dihănésc (est.) v. tr. Ostenesc grozav, storc de puterĭ. V. refl. M’am dehuiat de atîta trebușoare (Car. VR. 1909, 11, 232). – Și dăobesc (Olt.): dăobit de alergătură (NPl. Ceaur, 84). V. dărîn, deșel, devoc, odîrnesc, spetesc.
28. [Scriban] dăuléz V. dăhulez.
29. [Scriban] dehuléz v. dăhulez.
30. [Scriban] dihăĭnéz și dihănésc V. dăhulez.
31. [Scriban] dihuléz V. dăhulez.
32. [DOOM 3] dăula (a ~) (a slei de puteri) (pop.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăulez, 3 dăulează; conj. prez. 1 sg. să dăulez, 3 să dăuleze
33. [DOOM 2] dăula (a ~) (a slei de puteri) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăulează
34. [DTM] daul, instrument de percuție cu două membrane care se pun în vibrație prin lovirea cu un „ciocan” (băț ce are la un capăt un pămătuf mai tare sau mai moale, în funcție de tăria sunetului ce se urmărește a se obține). Este asemănător tobei* mari. Răspândit în Orientul Mijlociu, s-a întâlnit la noi în Dobrogea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL