1. [DEX '09] DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
2. [MDA2] dantelat, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: dantela] 1 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este împodobit cu dantelă (1). 2 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este confecționat din dantelă (1) Si: (reg) spițărat. 3 (Pan) Care prezintă neregularități (crestături, sinuozități sau ornamente) ce dau aspectul unei dantele (1).
3. [CADE] * DANTELAT adj. 💒 Împodobit cu danteluri sau cu colțișori ca la dantele: Opt mari ferești, ogive ~e (ALECS.), [fr. dentelle].
4. [DLRLC] DANTELAT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. ♦ Cu marginile dințate ca o dantelă. La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263.
5. [Șăineanu, ed. VI] dantelat a. cu dantelure: ogive dantelate AL.
6. [Scriban] *dantelát, -ă adj. (fr. dentelé). În formă de dantelă. Dințat: foile de cucută-s dantelate, nourĭ dantelați.
7. [DEX '09] DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
8. [MDA2] dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
9. [DLRLC] DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
10. [DN] DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
11. [MDN '00] DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
12. [Scriban] *danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.
13. [DOOM 3] dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze
14. [DOOM 2] dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL