1. [DEX '09] DANTELARE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.
2. [MDA2] dantelare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: dantela] 1 Tăiere a unei margini în formă de dantelă (1). 2 (Spc) Operație de înfrumusețare a marginii pieselor de încălțăminte, pe porțiunea de asamblare, prin coasere.
3. [DN] DANTELARE s.f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. [< dantela].
4. [DEX '09] DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
5. [MDA2] dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
6. [DLRLC] DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
7. [DN] DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
8. [MDN '00] DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
9. [Scriban] *danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.
10. [DOOM 3] dantelare s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
11. [DOOM 2] dantelare s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
12. [DOOM 3] dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze
13. [DOOM 2] dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL