1. [DEX '09] DĂNDĂNAIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanaie s. f.] – Dandana + suf. -aie.
2. [MDA2] dăndănaie sf [At: CREANGĂ, P. 67 / Pl: ~năi / E: dandana + -aie] 1 (Reg) Poznă1. 2 (Fam) Dănănaie1 (2). 3 (Fam) Scandal. 4 (Reg) Ciudățenie1.
3. [CADE] ❍ DĂNDĂNAIE sf. F Mold. = DĂNĂNAIE: cînd mai vede și astă ~, crăpa de ciudă (CRG.) [dănănaie + dandana].
4. [DLRLC] DĂNDĂNAIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor’sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67.
5. [Scriban] dăndănáĭe V. dănănaĭe.
6. [DEX '09] DANDANAIE s. f. v. dăndănaie.
7. [MDA2] dandanaie sf vz dăndănaie
8. [MDA2] dandănaie sf vz dăndănaie
9. [MDA2] dandonie sf vz dăndănaie
10. [Șăineanu, ed. VI] dandănaie f. Mold. năsdrăvănie, minunăție: când mai vede și astă dandănaie CR. [Derivat din dăndăni (v. dănănaie)].
11. [Scriban] dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).
12. [DOOM 3] dăndănaie (reg.) s. f., art. dăndănaia, g.-d. art. dăndănăii; pl. dăndănăi, art. dăndănăile (desp. -nă-i-)
13. [DOOM 2] dăndănaie (reg.) s. f., art. dăndănaia, g.-d. art. dăndănăii; pl. dăndănăi
14. [Argou] dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL