1. [DEX '09] DAMF, damfuri, s. n. (Fam.) Miros dezagreabil, caracteristic (de alcool) pe care îl exală cineva sau ceva. – Din germ. Dampf.[1]
2. [MDA2] damf sn [At: VISSARION, FL. 169/ V: ~mpf / Pl: ~uri / E: ger Dampf] (Pop) 1 Vapori de băutură alcoolică. 2 (Pex) Orice miros caracteristic înțepător (neplăcut) Si: iz. 3 Alcool tare. 4 (Pfm; îlv) A lua ~ A se îmbăta. 5 (Pfm; îlav) Cu ~ Cu pasiune Si: aprins, înfierbântat. 6 (Pfm; îe) A fi (sau a avea) ~ A fi ușor amețit de băutură. 7 (Îae) A fi pornit pe ceartă. 8 (Pfm; îe) A da ~ A intensifica. 9 (Pfm; îae) A accelera. 10 (Trs) Zăpușeală.
3. [DLRLC] DAMF s. n. (Familiar) Mirosul de alcool pe care îl exală un bețiv; exalație. Ajunsese pînă la cei din față damful din gura perceptorului. PAS, L. I 27.
4. [DN] DAMF s.n. Abur. ♦ (Fam.) Miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. [< germ. Dampf].
5. [MDN '00] DAMF s. n. (fam.) miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. (< germ. Dampf)
6. [MDA2] dampf sn vz damf
7. [MDA2] danf sn vz damf
8. [DOOM 3] damf (fam.) s. n., pl. damfuri
9. [DOOM 2] damf (fam.) s. n., pl. damfuri
10. [DER] damf (-furi), s. n. – 1. Presiune, mai ales exercitată de unele gaze. – 2. (Arg.) Curaj, avînt. Germ. Dampf „vapor” (Iordan, BF, VII, 225).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL