1. [DEX '09] DALMAT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Dalmația. 2. Adj. Care aparține Dalmației sau dalmaților (1), privitor la Dalmația ori la dalmați. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.
2. [MDA2] dalmat, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ați, ~e / E: fr dalmate] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de origine ilirică, romanizată, care a locuit în trecut pe teritoriul Dalmației. 3-4 smf, a (Om) originar din Dalmația. 5 smp Populație ilirică romanizată, care a locuit în trecut pe teritoriul Dalmației Si: (rar) dalmațian (1). 6-7 a Care aparține Dalmației sau dalmaților (5). 8-9 a Privitor la dalmați sau la Dalmația (5) Si: dalmatic (1-2), (îvr) dalmaticesc (3-4). 10 sf Limbă romanică, azi dispărută, vorbită de dalmați (5). 11 sf Dialect sârb vorbit în Dalmația.
3. [DEX '98] DALMAT, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Dalmația. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Dalmația. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică ce s-a vorbit în Dalmația. – Din fr. dalmate.
4. [DLRLC] DALMAT2, -Ă, dalmați, -te, s. m. și f. Persoană originară din Dalmația sau care locuiește în Dalmația.
5. [DLRLC] DALMAT1, -Ă, dalmați, -te, adj. Din Dalmația. Limba dalmată.
6. [MDN '00] DALMAT, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Dalmația, dalmațian2. II. adj. referitor la Dalmația; dalmatic. ◊ (s. f.) limbă romanică, astăzi dispărută, vorbită în fosta provincie romană Dalmația. (< fr. dalmate)
7. [DOOM 3] dalmată (limbă) s. f., g.-d. art. dalmatei
8. [DOOM 2] dalmată (limbă) s. f., g.-d. art. dalmatei
9. [DOOM 3] dalmat (referitor la Dalmația) adj. m., s. m., pl. dalmați; adj. f., s. f. dalmată, pl. dalmate
10. [DOOM 2] dalmat (referitor la Dalmația) adj. m., s. m., pl. dalmați; adj. f., s. f. dalmată, pl. dalmate
11. [DTL] DALMATĂ s. f. (cf. fr. dalmate): limbă romanică din grupul oriental, dispărută la sfârșitul secolului trecut (1898), odată cu ultimul ei cunoscător, Antonio Udina Burbur, sub presiunea graiurilor sârbo-croate și a dialectului venețian al limbii italiene. Era vorbită de-a lungul litoralului Mării Adriatice, în fosta provincie romană – Dalmația. Avea două dialecte: cel ragusan (vorbit în sudul Dalmației, în jurul orașului Ragusa, atestat prin texte vechi din secolele XIII-XIV) și cel vegliot (vorbit în insula Veglia și atestat prin texte din secolul al XIX-lea).
12. [DE] DALMÁT, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Dalmației, care se referă la Dalmația; dalmatic. ♦ Limba ~ = limbă romanică, astăzi dispărută (ultimul cunoscător, Antonio Udina Burbur, a murit în 1898). A fost vorbită în fosta provincie romană Dalmația. Avea două dialecte: ragusan, în sud, și vegliot, în nord. 2. S. m. și f. Locuitor al Dalmației.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL