1. [DEX '09] DAJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.
2. [MDA2] dajnic, ~ă [At: CORESI, L. 266/12 / V: ~jdnic, dașnic, dejdnic / Pl: ~ici, ~ice / E: dajdie + -nic] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care are o datorie materială sau morală. 3-4 smf, a (Persoană) care plătea impozit în bani sau în natură Si: contribuabil, (înv) birnic, (îvr) dajd. 5-6 sm, a (Persoană sau colectivitate) care plătește tribut. 7 a (D. obiecte, produse) Care trebuie să fie dat.
3. [CADE] DAJNIC adj. și sm. Supus la bir, care plătește dăjdii, contribuabil: aveau și privilegiul de a scuti un număr de ~i (I.-GH.).
4. [DLRLC] DAJNIC, -Ă, dajnici, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38.
5. [Șăineanu, ed. VI] dajnic a. contribuabil: săteni dajnici.
6. [Scriban] dájnic m. (din. dajdnic, d. dajdie). Care plătește dajdie, birnic.
7. [MDA2] dajdnic a, sm vz dajnic
8. [MDA2] dașnic, ~ă smf, a vz dajnic
9. [MDA2] dejdnic a, smf vz dajnic
10. [DOOM 3] dajnic (înv.) adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, pl. dajnice
11. [DOOM 2] dajnic adj. m., s. m., pl. dajnici; adj. f., s. f. dajnică, pl. dajnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL