1. [DEX '09] DAIREA, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: daira s. f.] – Din tc. daire.[1]
2. [MDA2] dairea sf [At: BELDIMAN, E. 86/34 / V: (înv) daera, daer~ (pl: daerele și daereri), daierea, -ră, dăirea, (reg) daiarea, dara, deirea, derea / Pl: ~ele / E: tc daire] 1 (Înv) Suită. 2 Instrument muzical oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit, mai ales, la marcarea ritmului.
3. [CADE] DAIREA, DAIAREA, DAIAREA (pl. -rele) sf. 🎼 Instrument de muzică alcătuit dintr’un cerc de lemn (ca la sită, împodobit cu zurgălăi și acoperit în partea deasupra cu o piele de tobă, bine întinsă, pe care se bate cu degetele (🖼 1739): unele cu hafe, altele cu alăute și cu dairele, gata să înceapă a cînta (CAR.); priveam cum juca ursul după sunetul daierelii (ALECS.); viteazul ocoli pădurea întreagă, bătînd din daiarea (ISP.) [tc. dairé]
4. [DEX '98] DAIREA, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: daira s. f.] – Din tc. daire.
5. [DLRLC] DAIREA, dairele, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-un cerc lat de lemn împodobit cu clopoței și acoperit, în partea superioară, cu o piele bine întinsă, pe care se bate cu degetele. V. tamburină. Tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele. CARAGIALE, P. 156. De jur împrejurul lui, niște tinere curtene, unele cu harfe, altele cu alăute și dairele, gata să înceapă a cînta, și toate de o frumusețe nespusă. CARAGIALE, O. III 67. – Pronunțat: dai-rea. – Variante: daira (IOSIF, V. 80, ODOBESCU, S. III 111), daierea (ISPIRESCU, U. 44) s. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] daireà f. tobă cu clopoței ce bat țiganii ursari, când joacă ursul. [Turc. DAIRE].
7. [DEX '09] DAIRA s. f. v. dairea.
8. [MDA2] daera sf vz dairea
9. [MDA2] daerea sf vz dairea
10. [MDA2] daiarea sf vz dairea
11. [MDA2] daierea sf vz dairea
12. [MDA2] daira sf vz dairea
13. [MDA2] dara2 sf vz dairea
14. [MDA2] dăirea sf vz dairea
15. [CADE] DAEREA 👉 DAIREA.
16. [CADE] DAIAREA 👉 DAIREA.
17. [CADE] DAIEREA 👉 DAIREA
18. [DLRLC] DAIEREA s. f. v. dairea.
19. [Scriban] dairá și daĭrá f., pl. ale și (vechĭ) daireá f., pl. ele (turc. [d. ar.] daĭire; ngr. dairés, sîrb. daira). Un instrument muzical compus dintr’o pele întinsă pe o văcălie și care une-ori și niște tinichele zuruitoare. Îl întrebuințează ursariĭ și dansatoarele. V. timpină.
20. [DOOM 3] dairea (desp. da-i-) s. f., art. daireaua, g.-d. art. dairelei; pl. dairele
21. [DOOM 2] dairea (da-i-) s. f., art. daireaua, g.-d. art. dairelei; pl. dairele, art. dairelele
22. [DER] dairea (dairele), s. f. – Instrument asemănător cu tamburina. – Mr., megl. daire. Tc. daire (Șeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dairé, bg. daeré.
23. [DTM] dairea, instrument de percuție asemănător tamburinei*, format dintr-o membrană întinsă pe un cerc (obadă) de lemn în care sunt introduse din loc în loc mici discuri metalice. Instrumentistul lovește membrana, agită cercul sau alunecă degetul peste membrană, producând sunete prin vibrația membranei la care se alătură sunetelor discurilor metalice. Este de origine persană și avea rol de imprimare a ritmului în dans.
24. [DE] DAIRÁ sau DAIREÁ (< tc.) s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit la marcarea ritmului. În România, este specific Dobrogei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL