Definiție și ce înseamnă dabălă

1. [MDA2] dabălă sf vz dabilă1

2. [CADE] ❍ DABĂLĂ sf. Trans. (VLAH.) = DABILĂ 2.

3. [DEX '09] DABILĂ, dabile, s. f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.

4. [MDA2] dabilă1 sf [At: (a. 1617) PANAITESCU, O. Ț. 254 / V: (reg) ~băl~, dea~[1] / Pl: ~le / E: nct.] 1 (Înv) Impozit. 2 (Înv) Bir. 3 (Înv) Monedă. 4 (Olt; Trs) Supărare. 5 (Mun) Pățanie. 6 (Reg) Nebunie. 7 (Îrg) Animal de povară foarte slab Vz mârțoagă. 8 (Pan) Persoană slabă. 9 (Înv) Schelet. 10 (Înv) Stârv.

5. [MDA2] dabilă2 sf [At: DM / V: (reg) ~bul~, doa~,[1] dob~[2] / Pl: ~le / E: mg debella] (Trs; Mol) 1 Persoană mare, grasă și leneșă, lipsită de inteligență. 2 Casă urâtă.

6. [MDA2] dobghilă sf vz dabilă2

7. [CADE] † DABILĂ (pl. -le) sf. 1 Trans. Schelet ¶ 2 Trans. Mîrțoagă, gloabă ¶ 3 Olten. (CIAUȘ.) Belea, năduf, necaz ¶ 4 ‡ Dare, dajde, bir: O poruncă merge după alaltă, Pentru angării, dabile, împlinele (BD.-DEL.) [ung. debella „momîie, mogîldeață”].

8. [DLRLC] DABILĂ, dabile, s. f. (Învechit și arhaizant) Dare, bir, impozit. Satele să prindă și să deie în mîna oștenilor măriei-sale pe slujitorii păgîni care vor fi umblînd în țară după dabile, peșcheșuri și plocoane. SADOVEANU, N. P. 339. Biruri aruncă pe țară grele... Angării, dabile. BUDAI-DELEANU, Ț. 362.

9. [Șăineanu, ed. VI] dabilă f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, mârțoagă. [Ung. DEBELLA; pentru raportul logic, cf. gloabă].

10. [Scriban] dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă).

11. [DOOM 3] dabilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

12. [DOOM 2] dabilă s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile

13. [DRAM 2015] dabilă, dabile, (dabdilă), s.f. – (reg.) 1. Namilă, animal mare, greoi. 2. (fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu, 1999: 210). – Din magh. debella „femeie înaltă și slabă” (Scriban, Șăineanu, MDA).

14. [DRAM] dabilă, -e, (dabdilă). s.f. – Namilă, animal mare, greoi. (Fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu 1999: 210). – Din dăbălăza „a se bosumfla” (DER).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro