1. [MDA2] dărbar sm vz dârvar
2. [MDA2] dărvar sm vz dârvar
3. [MDA2] dârvar [At: HURMUZACHI X, 531 / V: (înv) dăr~, (reg) dărbar / Pl: ~i / E: vsl дръварь] (Înv) 1 sm Slugă cu statutul de scutelnic1, care avea obligația de a aduce stăpânului lemne din pădure și a se îngriji de încălzirea camerelor. 2-3 sm, a (Rar) (Animal) care este destinat unor munci grele. 4 (Reg; îf dărbar) Țigan.
4. [CADE] ‡ DÎRVAR sm. Țigan întrebuințat de stăpîn la tot felul de lucrări, în special la căratul lemnelor din pădure [sl. drŭvarĭ „tăietor de lemne”].
5. [DLRLC] DÎRVAR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45.
6. [Șăineanu, ed. VI] dârvar(i) m. pl. od. țigani scutelnici cari aduceau stăpânului lor un număr de care de lemne: scutelnici, pescari, văcari, vânători și dârvari FIL. [Slav. DRŬVARĬ, lemnar]. V. dreavă.
7. [Scriban] dîrvár m. (bg. dŭrvar, d. dŭrvo, lemn. V. dîrvală). Pe la 1800. Tăĭetor de copacĭ în pădure (de obiceĭ, Țigan). Cal dîrvar (Cihac), cal de dus greutățĭ la stînă (cal de dîrvală).
8. [DOOM 3] dârvar (înv.) s. m., pl. dârvari
9. [DOOM 2] dârvar (rar) s. m., pl. dârvari
10. [DE] DÂRVARI, com. în jud. Mehedinți, 3.235 loc. (1995).
11. [DAR] dârvar, dârvari, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL