1. [DEX '09] DUNĂREAN, -Ă, dunăreni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. 2. S. m. și f. Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.
2. [DEX '09] NORD-DUNĂREAN, -EANĂ, nord-dunăreni, -e, adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. – Nord + dunărean.
3. [MDA2] dunărean, ~ă [At: EMINESCU, P. 202 / Pl: ~eni, ~e / E: Dunăre + -ean] 1 a De la Dunăre. 2-3 smf, a (Locuitor) din regiunea Dunării. 4 a Care aparține Dunării. 5 a Privitor la Dunăre.
4. [MDA2] nord-dunărean[1], ~ă [At: ROSETTI, I. S. L. 18 / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + dunărean] 1-2 a Care aparține (teritoriilor situate în nordul Dunării sau) popoarelor de acolo. 3-4 a Privitor la (teritoriile din nordul Dunării sau) la popoarele lor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din nordul Dunării.
5. [CADE] DUNĂREAN, Băn. DUNĂREANȚ 1. adj. 1 🌍 Privitor la Dunăre, de la Dunăre: astăzi capitala nostră... sporește... în mijlocul cîmpiei dunărene (VLAH.). II. DUNĂREANȚU sm. Băn. (NOV.) 🌦 Vînt de apus care aduce ploaie.
6. [DEX '98] DUNĂREAN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. ♦ (Substantivat) Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.
7. [DLRLC] DUNĂREAN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Care ține de Dunăre, de la Dunăre, din părțile Dunării. Întorsura gîrlei dunărene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129. În orășelul dunărean... liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul. EMINESCU, O. I 91. ◊ Principatele dunărene v. principat.
8. [Șăineanu, ed. VI] Dunărean a. 1. învecinat cu Dunărea; Țările dunărene Muntenia, Bulgaria, Serbia; Principatele dunărene, numele Moldovei și Munteniei până la 1861; 2. relativ la cursul fluviului; Comisiunea dunăreană, formată din Comisiunea Europeană a Dunării cu reședința la Bratislava, pentru tot cursul navigabil al fluviului și o Delegațiune internațională cu reședința la Galați, spre a regula cursul Dunării, în special dela Galați până la Sulina, România e reprezentată în ambele comisiuni.
9. [Scriban] dunăreán, -că s. Locuitor de la Dunăre. – Ca adj. e neol. Comisiunea Eŭropeană Dunăreană ar fi curat rom. C.E. a Dunăriĭ saŭ Danubiană. Adj. Corect ar fi dunărenesc, ca moldovenesc.
10. [DOOM 3] !dunărean adj. m., s. m., pl. dunăreni; adj. f. dunăreană, pl. dunărene
11. [DOOM 3] nord-dunărean adj. m., pl. nord-dunăreni; f. nord-dunăreană, pl. nord-dunărene
12. [DOOM 2] dunărean adj. m., s. m., pl. dunăreni; adj. f., s. f. dunăreană, pl. dunărene
13. [DOOM 2] nord-dunărean adj. m., pl. nord-dunăreni; f. nord-dunăreană, pl. nord-dunărene
14. [IVO-III] dunărean, -nă.
15. [DE] DUNĂREANU, Nicolae (1881-1973, n. Galați), prozator român. Nuvele („Chinuiții”, „Din împărăția stufului”) inspirate de viața oamenilor din Delta Dunării și din porturi.
16. [DE] DUNĂREÁN, -Ă adj. (< Dunărea) adj. Al Dunării, privitor la Dunăre; din părțile Dunării; danubian. ◊ Școala d., curent în pictura și grafica germană și austriacă din zonele Dunării în sec. 15-16. Caracteristic este peisajul de pădure cu personaje de mici dimensiuni, redat cu efecte de lumină și culoare, poetic, uneori cu o notă de fantastic. Reprezentanți principali: L. Cranach cel Tânăr și A. Altdorfer.
17. [DE] NORD-DUNĂREÁN, -Ă (< nord + dunărean) adj. Care aparține teritoriului situat în nordul Dunării sau popoarelor de aici, privitor la acest teritoriu sau la popoarele care locuiesc aici; originar din nordul Dunării.
18. [DLR - tomul X] NORD-DUNĂREAN, -EANĂ adj. Care aparține teritoriilor situate în nordul Dunării sau popoarelor de acolo, privitor la aceste teritorii sau la popoarele lor; originar din nordul Dunării. Biserica creștină din provinciile romanizate nord-dunărene depindea de episcopatele provinciilor iliriene. rosetti, i. sl. 18. – pl.: nord-dunăreni, -e. – Nord + dunărean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL