1. [MDA2] doici vt [At: HELIADE, O. I, 473 / Pzi: ~cesc / E: doică] 1 (Îrg) A alăpta un copil străin. 2 (Îrg; pex) A hrăni cu lapte sugarii. 3 (Îvp) A dădăci. 4 (Îvp) A îngriji.
2. [CADE] DOICI (-cesc) vb. tr. A alăpta [doică].
3. [DLRLC] DOICI, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. O duse să doicească, Chiar copilul ei să-l crească. PANN, P. V. III 43.
4. [DLRM] DOICI, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică.
5. [Șăineanu, ed. VI] doicì v. a alăpta: ea l-a doicit.
6. [Scriban] doĭcésc v. intr. (d. doĭcă). Vest. A funcționa ca o doĭcă. V. tr. A îngriji un copil după alăptare, a-l dădăcĭ.
7. [DE] DOICEȘTI, com. în jud. Dâmbovița, pe Ialomița; 4.921 loc. (1995). Termocentrală. Centru viticol. Stație de c. f. Ruinele unei reședințe brâncovenești; biserică (sec. 18).
8. [DRAM 2021] doicí, doicesc, v.t. 1. A îngriji, a crește (pe cineva), a ocroti: „N-am doicit, n-am legănat / Și bătrână m-am lăsat” (Bilțiu, 2006: 52). 2. A alăpta. – Din doică (DEX, MDA).
9. [DRAM 2015] doici, doicesc, vb. intranz. – 1. A îngriji, a crește (pe cineva), a ocroti: „N-am doicit, n-am legănat / Și bătrână m-am lăsat” (Bilțiu, 2006: 52). 2. A alăpta. – Din doică (< sl. dojka < sl. doita „a alăpta”) (DLRM, DER, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL