1. [CADE] ❍ DODĂ1 sf. Olten. Tață, dadă [bg.]
2. [CADE] ❍ DODĂ2 sf. Mold. Se zice unei femei căreia, după ce s’a spălat pe cap, îi stă părul lins, neted (ȘEZ.) [bg. srb. dodola „paparudă”].
3. [CADE] ❍ DODĂ3 (pl. -de) sf. Trans. (VIC.) (PȘC.) Mînă (în graiul copiilor).
4. [Șăineanu, ed. VI] dodă f. 1. Mold. doică; 2. Tr. lele, nană. [V. dadă].
5. [Scriban] dódă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Țață, lele.
6. [DOOM 3] dodă (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode
7. [DOOM 2] dodă s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode
8. [DER] DODĂ, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mînă. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă)
9. [DER] dodă (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).
10. [DE] DODA, Traian (1822-1895, n. sat Prilipeț, jud. Caraș-Severin), general român care a servit în armata austro-ungară. A participat la războaiele Austriei împotriva Italiei (1859) și împotriva Prusiei (1866). A susținut cauza românilor din Banat și Transilvania.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL