1. [Șăineanu, ed. VI] Dobrogeanu (Constantin) m. V. Gherea.
2. [DEX '09] DOBROGEAN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Dobrogea. 2. Adj. Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor (1), privitor la Dobrogea ori la dobrogeni. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean.
3. [MDA2] dobrogean, ~ă [At: URECHE, L. 196 / Pl: ~eni, ~ene / E: Dobrogea + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Dobrogei sau este originară de acolo. 3-4 a Care aparține Dobrogei sau dobrogenilor (1). 5-6 a Referitor la Dobrogea sau la dobrogeni (1). 7 a Originar din Dobrogea.
4. [CADE] DOBROGEAN I. adj. 🌍 Din Dobrogea. II. DOBROGEAN sm., DOBROGEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor, locuitoare din Dobrogea.
5. [DEX '98] DOBROGEAN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Dobrogei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Dobrogei sau populației ei, privitor la Dobrogea sau la populația ei. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean.
6. [DLRLC] DOBROGEAN2, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în Dobrogea sau este originară din această regiune.
7. [DLRLC] DOBROGEAN1, -Ă, dobrogeni, -e, adj. Din Dobrogea, care ține de Dobrogea. Datoriei lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. Între linia întortocheată, unde pămîntul dobrogean se frînge ca să se facă țărm, și linia onduloasă a nisipurilor veșnic vînturate de lopețile mării se întinde, cu întreruperi, un brîu de pante mănoase. GALACTION, O. I 437. De trei nopți însă turcul dobrogean Ahmet Mamet doarme la carceră. SAHIA, N. 114.
8. [Șăineanu, ed. VI] Gherea (Dobrogeanu) m. eminent critic, unul din șefii socialismului român, născut la Ecaterinoslav și mort la București: Studii critice (1853-1920).
9. [DOOM 3] dobrogean (desp. do-bro-) adj. m., s. m., pl. dobrogeni; adj. f. dobrogeană, pl. dobrogene (plăcintă dobrogeană, dar: (rasa) oaie Dobrogeană)
10. [DOOM 2] dobrogean (do-bro-) adj. m., s. m., pl. dobrogeni; adj. f. dobrogeană, pl. dobrogene
11. [MDO] dobrogean
12. [DE] DOBROGEANU-GHEREA v. Gherea.
13. [DE] GHEREA (DOBROGEANU-GHEREA) 1. Constantin Dobrogeanu-G. (1855-1920, n. Slaveanka, Ucraina), critic literar; unul dintre conducătorii social-democrației române. Teoretician al mișcării socialiste în România („Ce vor socialiștii români?”, „Concepția materialistă a istorie”). Îndrumător al revistei „Contemporanul” și al altor publicații social-culturale legate de mișcarea muncitorească. Autor al unor lucrări de sinteză asupra societății românești („Neoiobăgia”, „Socialismul în țările înapoiate”), de critică și estetică literară („Studii critice”). A dus o polemică de răsunet cu T. Maiorescu, susținând principiul „artei cu tendință” și „critica științifică”. Studii consacrate unor mari scriitori contemporani (Eminescu, Coșbuc, Caragiale, Vlahuță). M. post-mortem al Acad. (1948). 2. Ioan (Ionel) Dobrogeanu-G. (1895-1978, n. Ploiești), scriitor și filozof român. Fiul lui G. (1). A analizat noțiunile fundamentale ale simțului comun și contradicțiile acestora („Eul și lumea”). Eseuri, memorialistică („Amintiri”), traduceri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL