1. [Șăineanu, ed. VI] Detunata f. vestită stâncă de bazalt, aproape de Abrud, ridicându-se la o înălțime prăpăstioasă.
2. [DEX '09] DETUNAT, -Ă, detunați, -te, adj. (Rar) Lovit de trăsnet; trăsnit. – V. detuna.
3. [MDA2] detonat2, ~ă a vz detunat2
4. [MDA2] detunat1 sn [At: IST. AM. 43r/12 / V: (îvp) ~ă sf / Pl: ~uri / E: detuna] (Rar) 1-5 Detunare (1-5).
5. [MDA2] detunat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~ton~ / Pl: ~ați, ~e / E: detuna] 1 (Pop) Lovit de trăsnet Si: trăsnit. 2 (Reg; fig) Crăpat. 3 (Pop) Zăpăcit. 4 (Pop) Nebun. 5 (Pop; pex) Amețit de băutură. 6 (Rar; d. voce) Răsunătoare. 7 (Reg) Frânt de oboseală.
6. [MDA2] detunată sf vz detunat1
7. [CADE] DETUNAT adj. p. DETUNA. 1 Trăsnit, lovit de trăsnet; surpat: un brad se înălța singur și ~ pe un vîrf de munte (EMIN.) ¶ 2 F Amețit de băutură.
8. [DLRLC] DETUNAT, -Ă, detunați, -te, adj. 1. Lovit de trăsnet; trăsnit. Păduri... se cațără pînă sub piscurile detunate și pleșuve. GALACTION, O. I 344. Un brad se înălța singur și detunat pe-un vîrf de munte. EMINESCU, N. 49. 2. Fig. Zdrobit, lovit. Pe fruntea lui detunată și lividă strălucea, în sînge închegat, un Gloria Constantini ( = monedă de aur). GALACTION, O. I 153. 3. Fig. (Rar) Cu mintea tulbure; zăpăcit, țicnit. Unde mergeți acolo vă uitați, Așa sînteți de detunați. SEVASTOS, N. 371. 4. (Rar) Care răsună ca tunetul; tunător, detunător. Bătrînul pirat hohotește cu glas detunat. C. PETRESCU, Î. II 192.
9. [Șăineanu, ed. VI] detunat a. trăsnit: munte cu capul de piatră de furtune detunată EM.
10. [Scriban] detunát, -ă adj. Trăsnit. Fig. Iron. Beat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL