1. [Șăineanu, ed. VI] Dascălu (Alex.) m. bărbat erudit și traducător de cărți religioase, trăia pe la sfârșitul sec. XVII în Râmnicu-Vâlcii.
2. [DEX '09] DASCĂL, dascăli, s. m. 1. (Înv.) Învățător (la țară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de știință; învățat, savant. 2. Fig. Inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreț de biserică; diac, psalt, cantor. – Din bg., sb. daskal. Cf. ngr. didáskalos.
3. [MDA2] dascal sm vz dascăl
4. [MDA2] dascăl sm [At: (a. 1620) GCR I, 60/25 / V: (reg) ~cal, ~căr, ~câl, ~cul / Pl: ~i / E: ngr δασχαλοῃ] 1-2 (Înv) Persoană (cu calificare specială) angajată a bisericii, care preda într-o școală elementară Si: institutor, învățător, (înv) didascăl. 3 (Asr; fam) Profesor. 4 (Ast; reg; îs) ~u’ cu cartea în mână Constelație nedefinită mai îndeaproape. 5 (Înv; spc) Preceptor1. 6 (Înv) Persoană cultivată care activa și crea într-un anumit domeniu al cunoașterii, al culturii. 7 (Fig) Persoană care a adus contribuții valoroase într-un domeniu de activitate, într-o doctrină. 8 Șef al unei școli. 9 Creator al unui curent artistic. 10 Inițiator și propagator al unei doctrine. 11 (Pgn) Îndrumător (1) Cf maestru, mentor. 12 (Reg; îe) A sta ~ (pe capul) cuiva A bate la cap (pe cineva). 13 (Reg) Maistru. 14 (Adesea determinat prin „bisericii” sau „de biserică”) Cântăreț de strană în biserică Si: (reg) cantor, diac, (înv) psalt, (îvr) psaltichieș, psălticaș. 15 (Înv) Predicator (1). 16 (Bot; Trs) Bălbisă (Stachys sylvatica).
5. [MDA2] dascăr sm vz dascăl
6. [MDA2] dascâl[1] sm vz dascăl
7. [MDA2] dascul sm vz dascăl
8. [MDA2] dăscăliță sf [At: PRAV. 171 / Pl: ~țe / E: dascăl + -iță] 1 (Pop) Învățătoare (la țară). 2 (Pex; fam) Profesoară. 3-7 (Fam) Soție de dascăl (1-2, 5, 14).
9. [CADE] DASCĂL, Mold. DASCAL sm. 1 F 🖋 Învățător, cel ce învață carte pe copii: vremea învață de aceea ce n’au dascăl (PANN) ¶ 2 ⛪ Cîntăreț la biserică, psalt: el fusese crescut de tată-său ca să fie dascal de biserică (GN.) [ngr. διδάσκαλος].
10. [CADE] DĂSCĂLAȘ sm. 🖋 dim. și iron. DASCĂL: acei bieți ~i cari au fost depozitarii limbii și naționalității noastre (I.-GH.).
11. [CADE] DĂSCĂLIME sf. 🖋 ⛪ col. DASCĂL. Mulțime de dascăli, toți dascălii: am găsit o mulțime de ~ adunată de pe la catiheți (CRG.).
12. [DEX '98] DASCĂL, dascăli, s. m. 1. (Înv.) Învățător (la țară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de știință; învățat, savant. 2. Fig. Inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor. – Din bg., scr. daskal. Cf. ngr. didáskalos.
13. [DLRLC] DASCAL s. m. v. dascăl.
14. [DLRLC] DASCĂL, dascăli, s. m. 1. (Popular, azi tot mai rar) Învățător (mai ales la țară); (p. ext., arhaizant) profesor. Ședeam singur în banca mea, la examenul de limba latină... stăpînit de o salutară teamă față de severul moșneag de pe catedră, dascălul meu de latinește. GALACTION, O. I 57. De copil... se lovea cu pumnul peste cap cînd vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, și vai de școlarii care-l sminteau de la învățătură! CREANGĂ, A. 134. (Cu pronunțare regională) Dascalul de joc a fost azi după masă? ALECSANDRI, T. I 32. ♦ (Învechit și arhaizant) Preceptor. Trebuie să caut lui Ferid un dascăl mai harnic. SADOVEANU, D. P. 16. 2. Fig. Nume dat creatorilor ideologiei revoluționare a proletariatului. Marx, Engels, Lenin și Stalin sînt marii dascăli ai proletariatului internațional. ♦ Maestru, magistru. (Cu pronunțare regională) Ucenicii lui Petru Maior au răstălmăcit cuvintele dascalului. RUSSO, S. 47. 3. (Rar) Om învățat, savant. Iar colo bătrînul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. 4. (Uneori determinat prin «de biserică») Cîntăreț, diac, psalt. Se cunoaște că-i vulpe, dascălul de biserică. CAMILAR, N. I 141. Părintele... binecuvintează, dascălul pune în sac partea sfintei biserici. SADOVEANU, P. M. 160. Veșnică pomenire cîntată pe nas de popi și de dascăli mahmuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 87. ♦ (Învechit) Elev al unui seminar de preoți. La Socola să mergem, dacă voim să ieșim dobă de carte... Acolo-s profesorii cei mai învățați din lume, după cum aud eu. – La Socola! strigă dascălii cei mai tineri. CREANGĂ, A. 115. – Variantă: (Mold.) dascal (EMINESCU, N. 52, ALECSANDRI, T. I 172, NEGRUZZI, S. I 246) s. m.
15. [Șăineanu, ed. VI] dascăl m. 1. pop. maestru, profesor: se mirau dascălii cum de învață așa repede ISP.; 2. învățător dela sat, institutor; 3. cântăreț de biserică sau psalt. [Gr. mod. DIDÀSKALOS].
16. [Scriban] dáscal și dáscăl m., pl. lĭ (ngr. dáskalos, vgr. didáskalos, d. didásko, din didák-sko, învăț pe altu. V. didactic). Învățător, institutor, profesor. Cîntăreț de biserică (fiind-că odinioară școala era o anexă a bisericiĭ).
17. [DOOM 3] dascăl s. m., pl. dascăli
18. [DOOM 2] dascăl s. m., pl. dascăli
19. [IVO-III] dascăl, -li.
20. [DER] dascăl (dascăli), s. m. – 1. Institutor, profesor. – 2. Cantor. – Var. dascal, (înv.) didascal. Mr., megl. dascal. Ngr. δάσϰαλος, din gr. διδάσϰαλος (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban); cf. alb. dhaskalj, bg., sb. daskal (Vasmer, Gr., 51). – Der. dăscălaș, s. m. (dim. peiorativ al lui dascăl); dăscăleci, s. m. (dăscălaș); dăscălesc, adv. (profesoral; didactic); dăscălește, adv. (în mod didactic); dăscăliță, s. f. (învățătoare; nevastă de dascăl); dăscălime, s. f. (mulțime de dascăli); dăscălicesc, adj. (erudit); dăscălie, s. f. (instrucție, învățătură; știință; profesiunea de dascăl); dăscăli, vb. (a sfătui, a călăuzi; a orienta; a dojeni, a face observații; a plictisi cu discursuri, a ține predici).
21. [DTM] dascăl (< gr. διδάσϰαλος, „cel care învață pe altul”, de la vb. διδάσϰω), (în muzica bis.) cântăreț de strană* ale cărui atribuții se confundau cândva cu acelea ale învățătorului satelor (mai ales acolo unde nu existau învățători specializați). V. cântăreț (2), psalt.
22. [DE] DASCĂLU, Dan (n. 1942, Craiova), inginer român. M. coresp. al Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări în domeniul microelectronicii. A elaborat dioda IMPATT, care a permis realizări tehnologice deosebite (dispozitive electronice cu microunde, radiorelee digitale etc.). Studii în domeniul contactului metal-semiconductor.
23. [DE] DASCĂLU, com. în Sectorul Agricol Ilfov; 2.247 loc. (1995).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL