1. [MDA2] căvălărie sf vz cavalerie2
2. [CADE] CĂVĂLĂRIE 👉 CAVALERIE2 [ngr.].
3. [DLRLC] CĂVĂLĂRIE s. f. v. cavalerie2.
4. [Șăineanu, ed. VI] căvălărie f. pop. decorațiune. [Rus. KAVALERIĬA].
5. [Scriban] căvălăríe f. (ngr. kavallaria, cavalerie, adică „gradu de cavaler”). Pop. Medalie, decorațiune.
6. [DEX '09] CAVALERIE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
7. [MDA2] cavalarie sf vz cavalerie2
8. [MDA2] cavalerie2 sf [At: LET. II, 338/22 / V: ~larie, (pfm; înv) căvălărie / Pl: ~ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decorație (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituție sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.
9. [MDA2] căvălirie sf vz cavalerie2
10. [CADE] *CAVALERIE2, Ⓟ CĂVĂLĂRIE sf. 🥇 Decorație: i se dă deosebită cinste, cum sînt cavaleriile (C.-RAD.); să nu fie momit cu căvălării, c’atunci e rău (JIP.) [it.].
11. [DLRLC] CAVALERIE2, cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălărie (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f.
12. [DLRM] CAVALERIE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.
13. [DN] CAVALERIE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].
14. [MDN '00] CAVALERIE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)
15. [DOOM 3] cavalerie1 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavaleria, g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile (desp. -ri-i-)
16. [DOOM 2] cavalerie2 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavaleria, g.-d. art. cavaleriei; pl. cavalerii, art. cavaleriile
17. [DAR] căvălărie s.f. (pop., înv.) decorație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL