1. [MDA2] cărăușire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: căruți] Transportare.
2. [DEX '09] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuș.
3. [MDA2] cărăuși vi [At: ANON. CAR. / P: ~ră-u~ / Pzi: ~șesc / E: cărăuș] 1-2 A face cărăușie (1-2).
4. [CADE] CĂRĂUȘI (-ușesc) vb. tr. și intr. A exercita meseria de cărăuș; a transporta cu carul greutăți mari pînă la locuri depărtate.
5. [DLRLC] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Pronunțat: -ră-u-.
6. [DLRM] CĂRĂUȘI, cărăușesc, vb. IV. Intranz. A face cărăușie. – Din cărăuș.
7. [Scriban] cărăușésc v. tr. Trans. Car cu caru. V. intr. Trăĭesc ca cărăuș.
8. [DOOM 3] cărăuși (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, 3 sg. cărăușește, imperf. 1 cărăușeam; conj. prez. 1 sg. să cărăușesc, 3 să cărăușească
9. [DOOM 2] cărăuși (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărăușesc, imperf. 3 sg. cărăușea; conj. prez. 3 să cărăușească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL