Definiție și ce înseamnă cărăușie

1. [DEX '09] CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

2. [MDA2] cărăușie sf [At: ECONOMIA, 74/20 / P: ~ră-u~ / Pl: ~ii / E: cărăuș + -ie] 1-2 Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. 3-4 (Iuz; îs) ~ publică Cărăușie (1-2) organizată de stat. 5 Ocupația cărăușului (1) Si: cărăușit, (reg) chirigie, harabagie. 6 (Iuz) Plată făcută cărăușului pentru transport.

3. [CADE] CĂRĂUȘIE sf. 1 Meseria cărăușului: feciorii babei umblau în ~ și cîștigau mulți bani (CRG.) ¶ 2 Plata cărăușului, cheltuiala de transport: cărăușia e scumpă, șosele mai n’avem (ALECS.).

4. [DLRLC] CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (mai ales în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Cărăușia-i scumpă, șosele mai n-avem, și pînă-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîți boi se dezghină și mor, cîtă pîne se pierde! ALECSANDRI, T. I 348. Toți răzeșii se ocupă nu numai cu lucrul pămîntului, dară și cu facerea de cărăușii. I. IONESCU, D. 391. Bărbatul femeii pornise la cărăușie, ca să cîștige ceva parale. ȘEZ. I 59. – Pronunțat: -ră-u-.

5. [DLRM] CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.

6. [Șăineanu, ed. VI] cărăușie f. 1. meseria cărăușului; 2. transport: cărăușia e scumpă AL.

7. [Scriban] cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.

8. [CADE] CĂRĂUȘIT sbst. = CĂRĂUȘIE: se lăsă deci de ~ (RET.).

9. [DOOM 3] cărăușie (desp. -ră-u-) s. f., art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile (desp. -și-i-)

10. [DOOM 2] cărăușie (-ră-u-) s. f., art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro